Parliamentary debates

Domnul Mihai Niţă:

"4 februarie - Ziua mondială contra cancerului"

Începând din anul 2000, Ziua mondială contra cancerului este marcată la 4 februarie, pentru a creşte gradul de conştientizare asupra cancerului şi pentru a încuraja prevenirea, detectarea şi tratamentul. Scopul principal al acestei zile este de a reduce, în mod semnificativ, boala şi decesul cauzate de cancer. Această zi este parte a campaniei mondiale în lupta cu cancerul, potrivit Cartei de la Paris, adoptate la Summit-ul mondial împotriva cancerului, desfăşurat la 4 februarie 2000. Din anul 2015, Ziua mondială a luptei împotriva cancerului este marcată şi în România.

Cancerul este una dintre principalele cauze de deces în întreaga lume, provocând aproximativ 13% din totalul deceselor pe plan mondial. În prezent, 8,8 milioane de persoane mor în fiecare an din cauza cumplitei afecţiuni, dintre care 4 milioane mor prematur. Se estimează că, în următorii zece ani, numărul victimelor cancerului va ajunge, anual, la 14 milioane.

Dar boala cea mai periculoasă de care suferă lumea azi este cancerul puterii, manifestat sub forma setei neobosite de putere, ceea ce-i face pe unii potentaţi ai zilei să uite de poporul care le-a oferit puterea prin votul democratic. Boala lăcomiei îi face la fel de neoameni pe unii indivizi care au prins gustul puterii. Aceste două afecţiuni ale caracterului uman sunt la fel de periculoase ca boala contra căreia se acţionează la 4 februarie, pe mapamond. Dacă am eradica mai întâi cancerul puterii, profilaxia celorlalte forme de cancer ar fi mult mai eficientă, iar boala cancerului mai uşor şi mai ieftin de tratat.

Cum ar fi, oare, dacă sumele enorme de bani cheltuite de oamenii puternici ai lumii pentru înarmare ar fi transferate în educaţie şi în sănătate? Ar mai fi oamenii săraci atât de vulnerabili la boli? Pe glob, majoritatea covârşitoare populaţiei supravieţuieşte în sărăcie, în mizerie, copleşită de boli.

Sistemul de sănătate al României se află, încă, într-o situaţie gravă - lipsa medicamentelor din spitale, condiţiile de igienă precare, frigul şi insuficienţa cadrelor medicale. Vorbim despre un sistem de sănătate bolnav, la fel de bolnav precum societatea contemporană. Cum ar putea să fie sănătoşi copiii din satele izolate ale României, pentru care hrana de bază o reprezintă fasolea şi cartofii? Cât de sănătoşi ar putea să fie copiii care merg la şcoală prin frig şi zăpadă, îmbrăcaţi sumar şi încălţaţi cu nişte tenişi cârpiţi? Cât de viguroşi pot fi acei copii care locuiesc în frig şi în mizeria ignoranţei, abandonând şcoala? Nici la nivel mondial, factorii de răspundere n-au avut capacitatea să asigure resursele necesare de hrană pentru toţi locuitorii planetei. În prezent, pe planeta noastră, la fiecare 5 secunde un copil moare de foame.

Situaţia este mult mai dificilă şi mai complexă decât apare în statistici. Măcar acum, cu prilejul Zilei mondiale împotriva cancerului, am putea să ne străduim a desluşi mai bine ce se petrece în sistemul sanitar, ce nu merge şi din ce cauză, iar mai apoi să ne consultăm asupra demersurilor necesare. Situaţia este gravă, dar nu iremediabilă, iar urgenţa se impune, considerând că este o problemă de securitate naţională, fiind vorba despre viaţa şi viitorul poporului român.