Parliamentary debates

Domnul Dumitru Mihalescul:

"Sprijinim familia, având grijă de copii şi de educaţia lor!"

Anul acesta, împreună cu prietenul şi colegul meu, Robert Sighiartău, am reuşit un pas mare pentru sprijinirea familiilor care au copii, majorând substanţial cuantumul alocaţiilor de stat pentru copii. Este un succes uriaş al Partidului Naţional Liberal, însă nu este suficient pentru criza demografică majoră prin care trece România. Prinşi în dispute, oamenii politici au trecut cu vederea lucrurile extrem de grave care se întâmplă în România. De pildă, în anul 2018 s-au născut cei mai puţini copii din ultimii 50 de ani şi se pare că au venit pe lume mai mulţi copii români în străinătate, decât în ţară. Orice om responsabil ar spune de îndată că acest lucru este o chestiune de siguranţă naţională, care pune în discuţie viitorul naţiunii noastre.

Din fericire, prin Bucovina mai găseşti familii numeroase, în care se nasc şi cresc 3-4 copii, poate chiar şi mai mulţi. Din păcate, în alte părţi ale ţării şi un copil în familie poate să pară prea mult, deoarece timpurile s-au schimbat foarte mult, decidenţii încă nu înţeleg aceste schimbări, iar pentru multe familii de tineri venirea pe lume a unui copil este văzută mai degrabă ca o povară, decât ca o mare binecuvântare. Acest lucru se întâmplă pentru că statul român, de peste 30 de ani, nu a mai promovat nicio politică eficientă de sprijinire a tinerelor familii. Creşe avem? Nu avem, deşi Guvernul PSD-ALDE a promis construcţia a peste 2.500 de unităţi. Aşadar, viitorul părinte, care are un loc de muncă, se întreabă cum îşi va îngriji copilul până acesta va merge la grădiniţă. Grădiniţe avem? Puţine şi de obicei numai pe la oraş, căci la sat abia dacă se mai nasc 2-3 copii pe an şi cică "nu s-ar justifica economic". Şcolile se închid, bani pentru burse şcolare nu sunt, iar profesori calificaţi pentru meseria de făuritori de oameni sunt tot mai puţini. Niciun guvern de până acum nu s-a gândit cum să-i sprijine pe tinerii părinţi să aibă şi succes în carieră şi o familie frumoasă, îmbogăţită de copii. Numai prin 2005, Alianţa Liberală DA a pus în aplicare indemnizaţia pentru creşterea copilului, de care poate beneficia atât mama, cât şi tatăl nou-născutului. Este o politică foarte bună, dar care se opreşte la vârsta de 2 ani, respectiv la 3 ani pentru copilul cu probleme de sănătate.

Oare de ce ne este atât de greu să ne uităm la ţări dezvoltate, precum Franţa sau Marea Britanie, care au politici solide prin care sprijină financiar, logistic, educaţional şi medical copiii până la vârsta de 18 ani!? Nu suntem prima ţară care trece prin această gravă problemă, însă suntem prima ţară în care Guvernul stă cu mâinile încrucişate şi nu-i ajută cu nimic pe tineri să facă cât mai mulţi copii.

Fac apel la fiecare dintre dumneavoastră să ne trezim la timp, căci altfel va fi prea târziu! Am observat că sunt mai mulţi colegi care vin cu idei bune despre înfiinţarea de creşe, grădiniţe, pentru protecţia mamelor sau încurajarea tinerelor familii să cumpere o casă şi să facă copii. Este foarte bine şi sper ca fiecare iniţiativă să aibă succes. Cred, însă, că asupra unei asemenea probleme ar trebui să coagulăm un consens naţional, să unificăm întreaga legislaţie în jurul unor obiective certe de sprijinire a natalităţii şi să investim bani serioşi în toţi copiii, indiferent că sunt copii de la oraş sau din mediul rural.

Pentru problema natalităţii din România trebuie găsite urgent soluţii, căci impactul economic şi social al acesteia nu poate fi anticipat de nimeni. Avem bani mulţi, disponibili la nivelul Uniunii Europene, care pot fi investiţi în infrastructură şcolară, în logistică pentru copii şi în susţinerea locurilor de muncă pentru tinerele familii care au copii. Bani avem, trebuie doar să-i luăm prin proiecte serioase şi să-i folosim în interesul nostru naţional. Or, nu există obiectiv mai important pentru ţara noastră decât viitorul copiilor săi!