Parliamentary debates

Domnul Ioan Mang:

"Despre reforma educaţiei şi noua ideologie a identităţii de gen"

Ceea ce încearcă unii să facă din învăţământul românesc sub lozinca progresismului este devastator şi o mare bătaie de joc. Aşa-zişii progresişti sapă la temeliile sistemului de educaţie într-o încercare disperată de a-şi impune agenda şi ideologia politică.

În mod normal, atunci când discutăm despre noua reformă a sistemului de educaţie din ţara noastră, ar fi trebuit să luăm ce este mai bun în tradiţia românească şi să adăugăm la ea modelele de bune practici occidentale. Nu trebuie să uităm că România are o tradiţie importantă în educaţie, iar "reformele" actuale ar trebui să păstreze tot ce s-a dovedit bun până acum, pentru că, trebuie să recunoaştem că România modernă se bazează pe această moştenire. Sistemul de educaţie construit şi pus în practică de toate regimurile anterioare ne-a făcut popor modern. Le place sau nu unora să recunoască, aceasta este realitatea istorică!

Nu ştiu cine ne forţează azi să alegem să distrugem tot ce era viabil şi solid creat de înaintaşii noştri şi să copiem în schimb tot ce este mai dezaxat şi aberant din trendurile occidentale contemporane, trenduri care mâine se pot schimba sub influenţa altor ideologii corecte politic. Ştiu, în schimb, că ceea ce vor unii să facă cu învăţământul românesc este suicidal pentru poporul nostru şi pentru ţara noastră. Şi mă refer aici la promovarea, de-a dreptul agresivă, a ideologiei de gen!

Aşa cum îi spune şi numele, aceasta nu este altceva decât o ideologie. Şi ca orice ideologie, ea nu se bazează pe ştiinţă, ci strict pe un ansamblu de idei şi principii pe care unii vor să-l impună la nivel social. Pe vremuri, în România am avut ideologia social-comunistă, astăzi, unii încearcă să impună în noua legislaţie privind educaţia din România o altă ideologie de sorginte neomarxistă, prezentându-o drept "progresistă".

Vă aduc aminte, că din punct de vedere istoric, ideologia de gen a fost consacrată într-un mod viclean în 2011, atunci când Consiliul Europei a adoptat Convenţia Internaţională pentru Combaterea Violenţei împotriva Femeii şi a Violenţei Domestice, cunoscută drept Convenţia de la Istanbul. Titlul acestei convenţiei poate suna înşelător. De ce spun asta? Pentru că, în realitate, în cuprinsul ei au fost strecurate articole care nu au legătură cu tema convenţiei, violenţa împotriva femeilor. În schimb, în acest document este definit pentru prima dată "genul" în cel mai "progresist" sens posibil.

Până la Convenţia de la Istanbul, singura definiţie a "genului" într-o convenţie internaţională era dată de Statutul de la Roma, care considera "genul" sinonim cu sexul biologic. La Istanbul s-a hotărât că sexul şi "genul" sunt două concepte diferite. Conform art. 3 (c), "genul" înseamnă "rolurile", comportamentele, activităţile şi atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei şi bărbaţi. Ideologia de gen învaţă copiii că o fetiţă este fetiţă doar pentru că a fost îmbrăcată în roz, iar un băiat este băiat doar pentru că a primit maşinuţe şi puşti drept jucării, că, dacă ar fi primit păpuşi, atunci el n-ar mai fi fost băiat, ci ar fi fost fetiţă. Această ideologie spune că, de fapt, rolurile de gen sunt cele pe care ni le alegem, fără legătură cu sexul cu care ne naştem. Desigur, această definiţie neagă însăşi evidenţa: existenţa diferenţelor naturale dintre cele două sexe biologice.

România a semnat şi a ratificat Convenţia de la Istanbul, deşi această abordare intră în mod categoric în coliziune cu mentalitatea românească, tradiţională şi creştină pe care, alături de marea majoritate a populaţiei, o împărtăşesc şi eu. Chiar dacă risc să fiu etichetat de neomarxişti ca fiind "retrograd", vreau să spun că, din punctul meu de vedere, transpunerea acestei definiţii în legislaţia românească este o greşeală care afectează nu doar prezentul, dar va avea repercusiuni grave asupra viitorului copiilor şi nepoţilor noştri.

Personal, nu văd însă de ce noile legi ale educaţiei ar trebui să includă o definiţie a diversităţii de gen sau de altă natură, la fel cum nu văd oportună nici introducerea sintagmei "orientare sexuală", expresie cheie în definirea diversităţii de gen.

Nu în ultimul rând, nu văd de ce ar trebuie să existe obligaţia de a promova diversitatea. Subliniez, mă refer la obligaţia de a promova o idee sau alta. Doar pentru ca ideologia de gen să devină o realitate juridică în sistemul educaţional?

Rolul statului şi al învăţământului nu este de a obliga pe cineva la ceva, oricât de "progresist" ar fi acel ceva. Cel puţin nu cred că aşa ar trebui să funcţioneze un stat democratic. Nu cred că putem impune binele cu forţa şi nici să obligăm pe cineva să gândească într-un anumit fel, împotriva propriei sale conştiinţe. Într-adevăr, diversitatea este o valoare socială importantă, inclusiv în domeniul educaţiei, însă atunci când ea se transformă într-un ţel în sine, devine extrem de periculoasă. Spun asta în contextul în care, miza noii "reforme" a educaţiei este una enormă, aş spune chiar strategică - cum arată astăzi şcoala, va arăta mâine România!

Nu pot să accept ideea de diversitate cu orice preţ, mai ales când ştiu că acest preţ este unul extrem de piperat, însăşi schimbarea culturală a societăţii româneşti. Oricât de "progresistă" ar încerca unii să o prezinte, prioritizarea identităţii de gen, în defavoarea sexului biologic, este o monstruozitate care distruge societatea românească şi fundamentele pe care a fost ea clădită până acum. Oricât de gălăgioase ar fi unele minorităţi care promovează această nouă ideologie, nu putem accepta o inversare a sensului democraţiei. Pentru că democraţia înseamnă că majoritatea decide, şi nu minoritatea!