Parliamentary debates

Domnul Marian-Iulian Rasaliu:

"Eroii Revoluţiei merită monumente pe măsura sacrificiului lor!"

22 Decembrie 1989 este o dată pe care nici generaţia noastră, nici generaţiile viitoare nu trebuie să o uite. Este ziua în care românii şi-au recâştigat libertatea, cu preţul a sute de vieţi. Acest "tribut" a fost plătit de multe oraşe, începând cu Timişoara şi continuând cu Bucureşti, Braşov sau Sibiu. De altfel, doar la Braşov au fost ucise aproape 70 de persoane. Peste câteva zile îi vom omagia pe eroii Revoluţiei în mai toate localităţile din ţară. Vor fi momente în care avem obligaţia să renunţăm la gândurile negre şi la vorbele grele.

Vor fi momente în care va trebui să ne răspundem la întrebări precum: "A meritat sacrificiul?", "Este România cea pentru care au murit românii în anul 1989?", "Ce mai avem de făcut?".

Astfel de manifestări vor fi şi la Braşov şi sper ca la Cimitirul Eroilor să fim prezenţi toţi parlamentarii de Braşov, indiferent de partidele din care facem parte. Dar, în acelaşi timp, sper ca, după mai bine de 30 de ani de aşteptare, eroii Revoluţiei din Braşov să aibă monumentul pe care îl merită. Este o dorinţă veche a urmaşilor Revoluţiei, însă, până acum, a fost ignorată sau trecută în plan secund.

De mai bine de trei ani, autorităţile locale din Braşov promit că va fi construit un monument, că Parcul Eroilor, unde sunt înmormântaţi braşovenii care şi-au pierdut viaţa în timpul evenimentelor din Decembrie 1989, va fi reabilitat. Dar nu s-a întâmplat nimic. Au fost prezentate doar explicaţii - că este nevoie de un studiu, de un concurs de soluţii şi de alte studii şi documente şi nu s-a ajuns nici măcar la prezentarea unui concept.

În aceste condiţii, fac apel către colegii mei parlamentari din Braşov, să aibă discuţii cu reprezentanţii Primăriei Braşov, pentru ca acest proiect să fie realizat.

De asemenea, fac acelaşi apel şi pentru construirea unui monument în memoria lui Cornel Liviu Babeş, artistul braşovean care în 3 martie 1989 şi-a dat foc pe Pârtia Bradul din Poiana Braşov, în semn de protest faţă de opresiunile regimului comunist. Din păcate, gestul lui este omagiat şi acum, după mai bine de 30 de ani, la o cruce de metal ascunsă în pădure.

Nu în ultimul rând, le suntem datori şi braşovenilor care au participat la revolta din 15 noiembrie 1987, care, la fel, aşteaptă un monument. Eu au acum o troiţă modestă în faţa Spitalului Judeţean Braşov, acolo unde, în 1987 ei s-au oprit, s-au rugat şi au cântat "Deşteaptă-te române!"

Cred că astfel de investiţii sunt absolut necesare, pentru că un monument este cea mai simplă modalitate prin care ne putem arăta recunoştinţa pentru eroii noştri şi le păstrăm vie memoria.