Parliamentary debates

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Sănătatea românilor, în pericol!"

Nu cred să fie ceva mai de preţ pentru om decât viaţa şi sănătatea. Din păcate, Guvernului Boc nu-i pasă de ele nici cât negru sub unghie. Cu un ministru care n-are nici în clin, nici în mânecă cu problema nici nu e de mirare. Afirm asta uitându-mă la aşa-zisa reformă în domeniu, creatoare doar de harababură, deficienţe şi suferinţă şi mai cumplită într-un sistem deja ineficient ca organizare şi deficitar ca infrastructură modernă şi performantă. Măcinat de birocraţie şi, îndeosebi, de subfinanţare accentuată, el se confruntă, din nefericire pentru beneficiari, şi cu dispreţul, batjocura, neprofesionalismul şi corupţia factorului politic dominant.

Îmi susţin afirmaţia cu răspunsurile date mereu cu întârziere de ministerul de resort întrebărilor mele menite a-i semnala chestiuni de interes public incontestabil şi a-i solicita rezolvări legale pentru ele: vaccinurile lipsă pentru nou-născuţi, anul trecut; dotarea cu aparatură de profil, echipamente de detectare a incendiilor, ambulanţe şi elicoptere SMURD; finanţarea unor unităţi medicale argeşene şi asigurarea cu medicamente; restructurarea spitalelor din judeţ; programele de screening pentru unele maladii cu incidenţă naţională în creştere; Registrul Naţional al Donatorilor de Celule Stem; descurajarea comerţului cu produse etnobotanice.

Toate acestea reprezintă subiecte deloc de neglijat, şi unele de importanţă vitală pentru cetăţeni, cărora socot că trebuie să li se acorde permanent atenţie şi să intre, cu rezultate semnificative, în preocuparea cotidiană a birocraţilor, încă numeroşi şi neperformanţi, de la instituţia guvernamentală în cauză.

Ei bine, demersurile mele, legitime şi întemeiate, pertinente şi utile, s-au soldat regretabil şi nepermis cu răspunsuri aproape jalnice, semnate indescifrabil de nu se ştie cine, pentru ministru. Care ministru, precum se vede, se eschivează nejustificat de la o obligaţie legală imperativă, ştiind probabil că nu merită să-i dea curs atâta vreme cât documentele redactate de subordonaţi sunt aşa cum sunt: neconcludente şi fără soluţii, cel mult cu oarece promisiuni iniţiale, abandonate, jenant, mai apoi.

Acest mod de lucru derizoriu şi condamnabil este acelaşi şi în privinţa mult trâmbiţatei reorganizări a spitalelor ţării, făcută la repezeală şi, categoric, nepotrivit, fără a se ţine cont de starea reală de sănătate a populaţiei, în continuă degradare din pricina tot mai proastelor condiţii de trai şi stresului existenţial accentuat. Susţin răspicat că nu faci reformă prin reducerea numărului de paturi, când cel al bolnavilor creşte. Nu poţi cere contribuţii mai mari la asigurările publice de sănătate când nu oferi servicii mai multe şi mai bune, nici măcar analizele de bază, pe cât este nevoie.

Nu este în regulă să faci descentralizare doar pe spezele administraţiei locale, fiindcă aceasta nu va face faţă niciodată unei asemenea poveri financiare, mai ales când nu se fac reduceri semnificative de personal bugetofag la nivel central, unde clientelismul politic este vizibil înfloritor şi rentabil! Ca să nu mai zic că modul în care această aşa-zisă reformă a fost croită şi pusă în aplicare este amatorist şi neproductiv, iar efectele şi mai dezastruoase, morbiditatea şi mortalitatea pe plai mioritic amplificându-se pe zi ce trece.

Este foarte clar atât pentru mine, cât şi pentru ceilalţi români, că în sănătatea publică din România lucrurile nu sunt nicidecum aşezate pe drumul cel bun, ci deciziile guvernanţilor PDL-işti în domeniu pun în pericol chiar viitorul naţiei, ceea ce nu trebuie şi nu poate să ne lase indiferenţi.

Consider că este necesară tragerea frecventă a unui semnal de alarmă în acest sens, pentru găsirea cât mai rapidă a unor măsuri cu adevărat raţionale, adecvate şi fructuoase în domeniu. Căci e nevoie acută de ele, vădit...