Parliamentary debates

Domnul Dorel Covaci:

"Sărbătoarea Sfintelor Paşti"

În curând, în dangătul clopotelor, cu lumânări aprinse, cu sufletele primenite şi impregnate de nădejde şi credinţă, vom întâmpina cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, Învierea Domnului. An de an, ne mărturisim fiecăruia, prin salutul "Hristos a înviat!" sau "Adevărat a înviat!", convingerea că Mântuitorul Iisus Hristos a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat şi a înviat. În aceste zile sfinte, comemorăm patimile şi moartea Domnului, dar, mai ales, sărbătorim învierea, triumful vieţii asupra morţii, dezrobirea omului din păcat şi marea şansă de a fi părtaş Împărăţiei lui Dumnezeu, prin mijlocirea Mântuitorului.

Paştele este cea mai mare sărbătoare, temelia bisericii noastre, "a Sâmbetelor împărăteasă şi doamnă, al praznicelor praznic şi sărbătoare a sărbătorilor" (Penticostar, Canonul Paştilor).

Creştinismul, împreună cu Biserica şi credinţa sa, au la bază cel mai important fapt istoric care s-a petrecut vreodată - Adevărul Învierii. Acesta nu a fost uşor de înţeles nici la vremea lui şi nici astăzi. Împotriva lui stau iscusiţii întru tăgadă ai miracolului dumnezeiesc, "înţelepţii" care au căzut în robia superstiţiilor, a miturilor păgâne sau a propriilor idoli. Biblia, prin Apostolul Pavel, are un răspuns şi pentru aceştia: "dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră" (I Corinteni 15,14).

Adevărul Învierii este doar jumătate din adevărul mântuitor. Cealaltă jumătate este că Iisus Hristos, cu dubla lui fire, dumnezeiască şi omenească, S-a întors la Tatăl şi va veni iar la sfârşitul timpurilor, pentru a instaura Împărăţia Sa.

Cu cât omenirea va cunoaşte mai multe biruinţe, cu atât va fi mai mare peste toate Biruinţa lui Iisus Hristos asupra morţii şi a păcatului, căci o victorie a omului este întotdeauna relativă, subiectivă, trecătoare, limitată, iar cea a Mântuitorului, permanentă, absolută, transcendentală. Învierea Domnului a îndreptat un rău imens, a întemeiat o realitate spirituală salvatoare, o Biserică luptătoare pe pământ, dar şi una biruitoare în ceruri, ne-a scos din starea idolatră de fiinţe ale întunericului, din viciu şi mizerie morală. Iisus Biruitorul devine "piatra de la capul unghiului" (Efeseni 2, 19-22), întemeietorul creştinismului, cel care dă sens şi speranţă vieţii, morţii şi învierii fiecărui om.

Învierea lui Hristos ne dă curaj să privim dincolo de o moarte tragică şi dureroasă şi să avem speranţa veşniciei. Viaţa nu mai este o scânteie efemeră, născută în haos, ci devine o existenţă care moşteneşte eternitatea, cu mijlocire divină şi preţ de suflet curat.

Hristos a înviat şi a biruit. Crucea şi Învierea sunt cei doi poli ai vieţii creştine, între care ne desfăşurăm existenţa, evoluăm, după modelul Mântuitorului: de la suferinţă la biruinţă, durere şi bucurie, moarte şi viaţă. Biblia, în (Ioan 16, 33) ne reproduce cuvintele Mântuitorului în acest sens: "În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea". Din perspectiva vieţii creştine, credem şi biruim, la rândul nostru, prin Moartea şi Învierea Sa, murim cu speranţa de a învia, de a ne mântui, şi înviem, pentru a fi pe veci biruitori, alături de Hristos.

Biserica evocă intens şi solemn Bucuria Pascală timp de patruzeci de zile, până la Sărbătoarea Înălţării Domnului. Cu fiecare salut, cu fiecare cântec pascal, adeverim, mărturisim Miracolul Învierii şi izbândim în lupta cu moartea şi păcatul.

prilejul Sărbătorilor Pascale să fie un moment special de întoarcere spre dragoste, armonie, speranţă, toleranţă, evlavie, aşa cum însuşi Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: "Iată Hristos, Paştile nostru, S-a jertfit pentru noi; să prăznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului" (1 Cor. V, 7-8)!

Lumina lui Iisus Hristos cel Înviat să vă fie izvor al tuturor bucuriilor duhovniceşti! Sărbători fericite!