Parliamentary debates

Domnul Nuţu Fonta:

"Comisia Călăraşi" sau "numai cel fără de păcat să arunce cel dintâi piatra"...

O veche şi înţeleaptă vorbă românească, mai actuală ca oricând în zilele noastre, spune că dacă vrei să îngropi o problemă înfiinţează o comisie pentru rezolvarea ei! Asistăm în România, sub dominaţia guvernamentală şi parlamentară a "mamutului" PSD, la o gravă erodare a statului de drept şi a mecanismelor democratice, la care nu putem asista pasivi. Voinţa şi acţiunea politică s-au concentrat în mâinile acestei coaliţii numite USL, "Urmează Sărăcie Lucie", cum susţin unii cunoscători, care nu mai acceptă nici măcar în aparenţă puterea judecătorească. În acest context, demersul constituirii unei comisii parlamentare care să ancheteze un contract de vânzare-cumpărare, chiar dacă este vorba despre fiica lui Traian Băsescu, nu este altceva decât o chestiune de pamplezir, o acţiune deplasată, făcută cu scopul de a abate atenţia românilor de la adevăratele probleme cu care se confruntă.

Sunt siderat de intenţia actualei puteri de a transforma Parlamentul în instanţă de judecată, într-un organism de anchetă fără portofoliu, într-un mecanism de percheziţie fără mandat, de tip inchizitoriu! Instituţia fundamentală a democraţiei, puterea legislativă, a ajuns preş în faţa toanelor chiriaşului de la Palatul Victoria! În loc să dezbatem legi, să analizăm nevoile reale ale populaţiei, din punct de vedere al îmbunătăţirii legislaţiei şi al dezvoltării societăţii, care să aducă în cele din urmă acel plus mult dorit în buzunarele oamenilor şi creşterea nivelului de trai, am ajuns să ne ocupăm de tot felul de aiureli şi comicării, cum este şi cazul acestei comisii.

Parcă nu ar fi destul că suntem cu mult mai mulţi parlamentari decât ar fi nevoie în România, parcă nu ştim că aproape 40% din populaţia ţării este la limita sărăciei, parcă nu avem destule cheltuieli cu acest stat "gras", mai trebuie să dăm alţi şi alţi bani, şi nu puţini, pentru constituirea a tot felul de "comitete şi comiţii", vorba marelui Caragiale, ale căror rezultate sunt precum apa de ploaie, adică nule.

Am convingerea că acuzând ultima găselniţă a USL, aceea de a scoate cu forcepsul o comisie care să-l ancheteze pe şeful statului, sunt în asentimentul marii majorităţi a cetăţenilor români, care ştiu foarte bine cu ce necazuri se confruntă şi nu cred că le pasă de banii altora mai mult decât de eforturile lor de a trăi de la o lună la alta, de la o zi la alta, şi de a pune ceva pe masă copiilor, mai ales acum, în pragul sărbătorilor.

Din păcate, deşi mi-aş dori ca înfiinţarea comisiei respective să provoace o largă dezbatere publică în legătură cu necesitatea funcţionării ei, pentru a se crea un larg curent public şi o opinie pertinentă, acest lucru nu se va întâmpla din cauza majorităţii zdrobitoare a celor de la putere. În acest consens aproape dictatorial, atitudinea liderului liberal Crin Antonescu, care s-a opus deschis, ironic şi diplomatic în acelaşi timp, demersului pesedist de înfiinţare a comisiei respective, este atât salutară, cât mai ales benefică pentru salvarea brumei de democraţie la care mai speră românii. Preşedintele liberalilor a dovedit astfel că îşi poate păstra echilibrul politic şi profilul moral, într-o alianţă disproporţionată din punctul de vedere al majorităţii din majoritatea...parlamentară.

În opinia mea, în politică nu poţi să acţionezi, nu poţi să spui şi să faci exclusiv doar ce este garantat imediat de un număr de voturi. Într-un regim democratic, demersurile opoziţiei, care îşi propune să sancţioneze ori să avertizeze asupra unui derapaj al puterii sau să vină cu soluţii alternative, nu pornesc de la evaluarea şanselor de reuşită. Vorbim despre cu totul altceva, şi anume de principiul reprezentativităţii, al pluralismului şi, mai ales, de faptul că nu putem asista pasivi la distrugerea statului de drept. Sunt limite peste care nu se poate trece pur şi simplu, sunt fapte care nu au voie să rămână nesancţionate. Cred că reprezentanţii actualei guvernări trebuie să plece, să lase în pace poporul român să se ocupe de adevărata instaurare a democraţiei în România. Sunt aproape sigur că românii s-ar descurca mult mai bine fără conducători, fără atotştiutori şi fără comisii, comitete şi comiţii parlamentare de anchetă.

Cum spuneam, în loc ca guvernanţii să străbată ţara-n lung şi-n lat, pentru a vedea la faţa locului cum trăiesc românii şi ce nevoi au, dar şi să acorde atenţia cuvenită adevăratelor probleme economice şi sociale, ei fac politică "pentru oameni" doar din fotoliile confortabile ale birourilor lor din Bucureşti, şi nici că le pasă de sărăcie, lipsa îngrijirii medicale, pensionarii care trag să moară sau tinerii fără perspective de a obţine un loc de muncă. Nu le pasă guvernanţilor nici de acţiunile infracţionale de amploare care au loc, cum ar fi cazul de la Timişoara, unde un clan al ţiganilor a intrat în posesia a peste 100 de clădiri din patrimoniul naţional, nu le pasă nici de starea drumurilor, a şcolilor şi spitalelor, de debandada din instituţiile statului, din Poliţie, din Justiţie, din Sănătate, Educaţie, Cultură etc. Ei vor să facă doar comisii de anchetă şi procese de regionalizare de nepus în practică, timp în care au abandonat de tot modificarea Constituţiei, pe care au anunţat-o de un an încoace.

Cert este faptul că românii sunt minţiţi şi batjocoriţi în continuare, ca "răsplată" pentru votul lor uriaş de anul trecut. Iar în ceea ce îl priveşte pe premier, iniţiatorul comisiei de anchetă a tranzacţiei din Călăraşi, consider că nu e bine nici să dai cu piatra, nici să ataci copiii altora, pentru că, aşa cum bine spunea Iisus Hristos, "numai cel fără de păcat să arunce cel dintâi piatra"...