Parliamentary debates

Doamna Cornelia Negruţ:

"Să permanentizăm grija de martie acordată femeii!"

Traversăm zile în care bărbaţii sunt, tradiţional, extrem de atenţi cu noi, femeile. Există o sensibilitate maximă a românilor în preajma zilei de 8 martie şi este foarte bine că femeile sunt în centrul preocupărilor lor, măcar acum, şi măcar cu o floare. Dacă ar fi permanentizată această euforie de început de primăvară, la nivel instituţional şi familial, cred că ar fi mult mai bine. De aceea, vreau să atrag atenţia că copleşirea femeilor în preajma apariţiei primilor ghiocei nu este suficientă, dacă nu se face o grijă constantă din acest lucru.

Trebuie spus că, din păcate, România este încă tributară la capitolul respectării drepturilor femeilor, comparativ cel puţin cu ţările europene civilizate, spre nivelul cărora tindem de când ne-am alăturat Uniunii Europene. Statutul de mamă, spre exemplu, încă nu se bucură de protecţia şi grija cuvenite, iar femeile care dau naştere copiilor nu sunt suficient sprijinite şi încurajate.

Există multe proiecte ce au nevoie de adoptare, pentru a contura un cadru legislativ în care româncele să se simtă protejate, să participe ca partenere egale în conceperea şi derularea proiectelor sociale, să li se garanteze posibilităţi reale de împlinire pe plan profesional. Evident, mamele îşi asumă cea mai mare responsabilitate posibilă, aceea de a ocroti şi forma personalităţi. Părinţii ştiu cât de importante sunt costurile, morale şi materiale, pe care le implică aceste cerinţe. Una dintre modificările necesar a fi înfăptuite, este, în opinia mea, posibilitatea prelungirii concediului maternal până la împlinirea vârstei de trei ani a copilului, deoarece pentru copiii cu vârsta cuprinsă între doi şi trei ani nu sunt modalităţi instituţionale de întreţinere.

O altă idee se referă la susţinerea financiară a elevelor şi studentelor care nasc. Nu încurajez deloc acest fenomen, însă consider că marginalizarea şi abandonarea acestor tinere este inacceptabilă, iar astfel de întâmplări generează drame familiale de neconceput, copii abandonaţi şi traume iremediabile. Nerecunoaşterea acestor întâmplări nu înseamnă că ele nu există şi nu trebuie să rămânem indiferenţi în faţa acestor realităţi.

Nu în ultimul rând, trebuie să revizuim propunerea de creştere a vârstei de pensionare a femeilor. Îmi exprim dezacordul faţă de pericolul egalizării vârstei de pensionare dintre femei şi bărbaţi, întrucât egalitatea nu începe cu finalul, adică cu egalizarea vârstei de pensionare. Mai întâi, trebuie să avem drepturi egale din toate celelalte puncte de vedere şi abia apoi, în timp, să ajungem să avem o vârstă egală pentru pensionare.

Există multe alte îmbunătăţiri şi politici publice necesare pentru ca româncele să aibă un statut corect în societate, precum şi siguranţa dezvoltării lor armonioase şi sănătoase, atât familial, cât şi la locul de muncă. Aceste deziderate ar trebui să fie primordiale şi pentru colegii noştri bărbaţi din politică, în mod continuu, nu doar în preajma zilei de 8 martie.