Parliamentary debates

Domnul Glad-Aurel Varga:

"Necesitatea unui sistem de învăţământ pe temelii solide, în România"

Una dintre datoriile noastre fundamentale este să aşezăm sistemul de învăţământ pe temelii solide şi să terminăm odată şi pentru totdeauna cu lucrurile făcute de mântuială. Despre infrastructura şcolară se poate vorbi săptămâni întregi şi, cu siguranţă, subiectul este atât de amplu, încât ar putea genera elemente noi de dezbatere în fiecare zi. Unul dintre cele mai grave aspecte este acela că peste 90% dintre şcolile din România nu au autorizaţii ISU. Câţi dintre noi conştientizăm cât este de grav acest lucru? Câte şcoli şi grădiniţe funcţionează în clădiri cu risc ridicat de seism? Săptămâna trecută s-a prăbuşit tavanul într-o sală de clasă dintr-o şcoală din Bucureşti.

Imaginaţi-vă starea şcolilor din oraşele mici şi din comune şi sate. Câţi ştiu că proprii copii învaţă într-o şcoală care oricând s-ar putea prăbuşi la un cutremur mai serios sau într-o şcoală care ar putea fi cuprinsă de flăcări, din cauza instalaţiilor precare sau inexistente? În multe şcoli, în care învaţă sute de elevi, nu se fac exerciţii şi simulări de situaţii de urgenţă. De asemenea, nu sunt prezentate elevilor nici măcar ghidurile şi instrucţiunile realizate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Sigur, se va dori înfiinţarea de comisii şi comitete. Poate sunt necesare, dar mai necesare sunt implicarea şi acţiunea Ministerului Educaţiei Naţionale, care, dincolo de solicitarea de informări din teritoriu, trebuie să acţioneze ferm şi să sprijine comunităţile locale, prin asigurarea desfăşurării activităţilor şcolare, în deplină siguranţă.

Un copil a murit din cauza rujeolei. Din păcate, o astfel de ştire apare mult prea des. Un alt copil care a devenit un număr în statistica neagră a morţilor care puteau fi evitate. Ministerul Sănătăţii şi Guvernul mimează preocuparea şi înfiinţează comitete şi comisii, de parcă lipsa acestora ar fi cauza principală a epidemiei de rujeolă. De aceea au lipsit multă vreme dozele necesare de vaccin? Pentru că nu existau un comitet şi o comisie? De aceea s-au ţinut departe autorităţile de comunităţile sărace şi needucate, în care s-au format focarele de rujeolă? Au fost câteva dezbateri răzleţe pe tema epidemiei, dar toată lumea s-a mulţumit cu asigurarea dată de Ministerul Sănătăţii, că situaţia este sub control şi s-a trecut mai departe. Nu este sub control. Copiii mor în continuare. Funcţionarii din Ministerul Sănătăţii se ascund după hârtii prin birouri şi încearcă să fugă de răspundere. În tot acest timp în care nu au existat doze de vaccin disponibile, exportul paralel de vaccinuri a proliferat, ca de altfel şi cel de medicamente.

Din informaţiile disponibile, pe Programul naţional de boli transmisibile s-au exportat 34% din cantităţile de medicamente destinate pacienţilor români, la oncologie 48%, pe Programul de diabet - 21%, pe Programul de boli rare - 64%, pe Programul pentru insuficienţa bolilor renale cronice - 17%, pe Programul de transplant - 35%, pe Programul de boli endocrine - 37%.

Solicit Ministerului Sănătăţii să le dea o şansă la viaţă pacienţilor români şi să reglementeze foarte strict exportul paralel de medicamente.