Parliamentary debates

Domnul Neculai Iftimie:

"Ce facem cu terenul agricol românesc?"

Străinii continuă să cumpere teren agricol românesc "într-o veselie". Aceştia îl preferă pe cel mai fertil şi caută să "acapareze" proprietăţi la preţ cât mai mic, achiziţionând mai ales de la ţărani în vârstă şi care nu îşi pot lucra singuri pământul.

Instituţiile financiar-bancare au acumulat în ultimii ani peste 100.000 de hectare de teren arabil în România, fiind nume importante precum Rabobank, una dintre cele mai importante bănci olandeze, Grupul italian Generali şi Insight Investment din Marea Britanie. Se cumpără în general pentru a le arenda şi a le revinde peste câţiva ani, în contextul în care hectarul românesc este mult mai ieftin decât în alte state, iar valoarea lui creşte exponenţial. Instituţii bancare, fonduri de investiţii, agenţii imobiliare, fonduri de pensii şi companii de asigurare au ajuns de mulţi ani pe lista proprietarilor de terenuri arabile din România.

Atraşi de preţurile încă foarte mici, de legislaţia permisivă şi de atractivitatea lor pentru cei care doresc să facă agricultură, investitorii au pariat pe o afacere aproape sigură. Cei care au cumpărat la începutul anului 2000 au putut vinde deja cu până la de zece ori mai scump decât au cumpărat, iar cei care cumpără acum au şansa să recupereze de până la şase ori investiţiile în următorii zece ani. Potrivit unor estimări ale asociaţiei EcoRuralis, împreună cu partenerii săi internaţionali, între două şi patru milioane hectare de terenuri agricole au fost "acaparate" de către diferiţi actori naţionali sau internaţionali.

De asemenea, dintre cele 9,3 milioane de hectare de teren arabil din România, în jur de un milion ar fi în posesia cetăţenilor străini.

România este unul dintre cele mai fierbinţi puncte pe harta globală de investiţii în terenuri arabile, având în vedere fertilitatea solurilor locale şi subevaluarea activelor în comparaţie cu cele din vest.

Preţul terenurilor arabile a crescut de 25 de ori în ultimul deceniu, cu un ritm mediu de apreciere anuală de 40%.

În aceste condiţii, îmi pun întrebarea firească, pe care şi-o pune orice cetăţean român - de ce se tergiversează adoptarea Legii pentru modificarea şi completarea a Legii nr. 17/2014 privind vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole?