Parliamentary debates

Domnul Florin-Claudiu Roman:

"Revoluţia din decembrie 1989 şi moştenirea sa"

Se împlinesc trei decade de la căderea unui odios regim, un regim care a ţinut în lanţuri, prin propagandă şi frică, un popor întreg. Deşi nu putem face o ierarhizare a importanţei evenimentelor din istoria românilor în secolul al XX-lea, Revoluţia din decembrie 1989 rămâne un moment de inflexiune care a determinat şi a modelat dezvoltarea ţării noastre până în ziua de azi. România a fost martora unei revoluţii sângeroase, lucru care o deosebeşte de celelalte revoluţii care au avut loc în lagărul comunist. Numărul prea mare de morţi şi răniţi ai acelui decembrie sumbru a fost cauzat de un conducător, încă ancorat în anacronismul idealurilor sale leniniste şi devotat practicilor staliniste, care nu dorea să înţeleagă că poporului său i-a ajuns. Încercările de a reprima revolta unei naţiuni oprimate timp de 44 de ani s-au dovedit a fi în van. Sentimentul că trebuie mers înainte, indiferent de piedici, pusese stăpânire pe revoluţionarii care acaparaseră străzile României.

Represiunea iniţiată de armată şi aparatul Securităţii, soldată cu arestări, morţi, răniţi, nu a reuşit să intimideze. Un sentiment de solidaritate şi determinare îi unea pe cei hotărâţi să răstoarne acum un conducător detestat. Nu vreau să fac o enumerare pasageră a evenimentelor din decembrie ʼ89, nici o examinare a străfundurilor cauzale, acest aspect consider că ţine de laboratorul istoricilor prezenţi şi viitori, care, cu pricepere şi conduşi de îndemnul lui Tacit de a descrie sine ira et studio, vor face lumină în prea încă înceţoşata istorie a Revoluţiei române din 1989. Lucrul pe care îl doresc este să supun atenţiei dumneavoastră semnificaţia acestui eveniment, încă viu printre noi. S-a vorbit, şi încă se vorbeşte, despre faptul că în 1989 nu am fi fost martorii unei revoluţii, că acele evenimente au fost coordonate atent din afară sau că instigatorii lor nu ar fi fost mânaţi de vreun sentiment revoluţionar în concret.

Istoria ne învaţă că nicio revoltă, chiar pornită din exterior, nu are sorţi de izbândă în interiorul unei ţări dacă nu există o reală stare revoluţionară. Or, această stare revoluţionară, în România anului 1989, exista. Oamenii nu mai suportau penuria, impermeabilitatea faţă de schimbare, cenzura sau controlul vieţii cotidiene. Comunismul luase însă de la ei ceea ce are omul prin natura sa mai de preţ, libertatea. Un om poate trăi fără diversitatea sau prosperitatea oferită de un sistem bazat pe o economie capitalistă, dar el nu poate trăi deplin fără a fi liber, orice altă ipostază în care se găseşte, dacă nu presupune libertatea sa, este una nefirească, împotriva legii naturale.

Anul 1989 despre acest lucru ar trebui să fie, despre cum un popor sugrumat de menghina dictaturii a cutezat să ceară şi a obţinut dreptul său cel mai de valoare, dreptul de a fi liber. Avem o moştenire grea lăsată de cei care şi-au dat viaţa atunci, pentru ca noi şi copiii noştri să nu mai experimentăm vreodată coşmarul nopţii totalitare. Viaţa democratică şi liberală a României depinde de fiecare dintre noi. Lupta cu forţe sau idei ce vor să ne răpească ceea ce am câştigat cu greu acum 30 de ani trebuie să fie susţinută şi perpetuă, libertatea se obţine greu şi se pierde foarte uşor. De aceea, ne revine în primul rând nouă, oamenilor politici, datoria de a apăra Constituţia şi idealurile sale care îşi au izvorul în Revoluţia din decembrie 1989.

Noi, Partidul Naţional Liberal, care şi-a văzut conducătorii exterminaţi în închisorile comuniste, vom lupta mereu pentru apărarea acestor valori sfinte şi ne vom opune oricăror derapaje de la dreapta credinţă, care pentru noi reprezintă democraţia liberală, garantul respectării drepturilor omului cu toate derivatele sale.

În istorie, dintotdeauna, o revoluţie se validează, sau nu, în primul rând, prin consecinţele sale. În 1989, România era o dictatură închisă, anacronică şi rigidă. Astăzi, cu bunele şi relele noastre, suntem parte a lumii libere, unde merităm să fim. Fie ca sacrificiul eroilor din acele zile negre de decembrie, în deznodământul cărora ne-am eliberat de sub un regim ilegitim şi criminal, să nu fie uitat niciodată, iar memoria lor să fie veşnic cinstită!