Parliamentary debates

Doamna Dumitriţa Gliga:

"Înstrăinarea companiilor de stat de importanţă strategică naţională"

După cum este cunoscut, pe agenda de lucru a Camerei Deputaţilor se află Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr. 173/2020 privind "unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, PL-x 139/24.03.2021, act normativ adoptat de Senat, în 22 martie 2021, în calitate de primă Cameră sesizată.

Aparent, din expunerea de motive aferentă acestui proiect de act normativ răzbate grija deosebită a guvernanţilor atunci când vine vorba despre marile companii de stat, de importanţă strategică naţională, privind îmbunătăţirea activităţii acestora pe linie de "recapitalizare, modernizare, investiţii, cu efecte pozitive în ceea ce priveşte eficienţa economică".

Dar cum se gândeşte Guvernul să realizeze asemenea obiective, altfel ambiţioase şi lăudabile? Aici, expunerea de motive este mult mai reţinută, ca să nu spun complet eliptică în argumente, menţionându-se totuşi considerente legate de evitarea unui "statut discriminatoriu în raport cu operatorii cu capital privat şi, în special, concurenţi", în paralel cu evitarea "riscului major al diminuării resurselor financiare atrase".

Desigur, ne putem întreba - care resurse financiare atrase şi, mai ales, în folosul cui? De vreme ce toate marile corporaţii care investesc în România nu sunt deranjate în niciun fel să-şi transfere profiturile în ţările de origine?

Mai simplu spus, Guvernul îşi propune să dea cale liberă înstrăinării acţiunilor statului la cele mai profitabile întreprinderi - care mai există încă în portofoliul statului -, adică ale unor companii de interes strategic naţional, fie că vorbim de CEC, Hidroelectrica sau de Portul maritim Constanţa. În spatele falselor acţiuni de eficientizare se pregăteşte terenul pentru a fi vândute mult sub valoarea lor de piaţă, spre profitul unor aşa-zişi investitori strategici, care, aşa cum procedează toţi, vor externaliza profitul realizat în ţările lor. Mai ales că România oferă un cadru legislativ deosebit de permisiv, spre paguba noastră a tuturor. Bineînţeles, se pare că aici Guvernul nu consideră că trebuie să fie grabă pentru eficientizare.

Potrivit unor declaraţii publice ale premierului Cîţu, vânzarea acţiunilor deţinute de stat, la marile companii naţionale de interes strategic, nu reprezintă înstrăinarea respectivelor întreprinderi, ci doar capitalizarea lor, omiţând să ne spună însă în beneficiul cui? Pentru că al ţării, în niciun caz!

În plus, şeful Guvernului afirmă că cedarea controlului statului la nivelul unor companii fanion ale economiei naţionale reprezintă, nici mai mult nici mai puţin, doar "un semnal pe care îl dă străinilor, că în România proprietatea privată este sfântă".

Cum aşa, domnule premier? Privatizăm de dragul privatizării? Oare acesta trebuie să fie sensul şi scopul unei privatizări? Să arătăm altora că proprietatea privată este sfântă la noi, fără să vorbim însă absolut nimic despre eficienţa economică şi profitabilitatea pentru statul român a unui asemenea demers?

Evident, în România proprietatea privată se bucură de toată protecţia juridică necesară, dar, cu tot respectul cuvenit, îl informăm pe domnul premier că în Constituţia României, la art. 136 alin. (5), scrie negru pe alb: "proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice". Nu sfântă şi nu pentru impresionat străinii.

Pe de altă parte, nu putem să nu ne întrebăm la ce străini face referire premierul Cîţu. Cu părere de rău, dar trebuie să ne punem problema dacă premierul nostru nu acţionează cumva la o anumită comandă externă, din moment ce expune situaţia în aceşti termeni. Din curiozitate, despre interesul naţional, ce ne poate spune şeful Guvernului? Acesta nu este sfânt?

Peste tot în lume, şi mai ales în Europa, în aceste circumstanţe complicate, de criză economică globală acută, guvernele responsabile sunt preocupate să-şi protejeze companiile de interes strategic naţional. Iar noi, ce facem? Prin deosebita "grijă" şi "bunele intenţii" ale unora, nu ştim cum să deschidem mai larg "porţile" privatizării cu orice preţ, prin înstrăinarea celor mai profitabile companii de stat!

Din acest punct de vedere, Guvernul ar avea de unde să se inspire - dacă ar avea bunăvoinţa necesară - pentru simplul motiv că exemplele de bune practici în domeniu abundă. În Germania, de exemplu în Bundestag, există iniţiative legislative pentru îmbunătăţirea cadrului normativ, cu obiectivul clar de a proteja companiile de importanţă strategică naţională şi prevenirea unor eventuale tentative de preluare a lor de către firme străine.

Ştim că multe dintre companiile mari de stat nu funcţionează la parametri doriţi, dar datoria Guvernului este să se ocupe de buna funcţionare a economiei. Şi dacă tot se laudă domnul premier Cîţu că "ştie să lucreze cu instrumentele pieţei de capital", aşteptăm să adopte măsuri corespunzătoare pentru îmbunătăţirea radicală a managementului acestor companii. Pentru început, îi sugerăm să reducă din armata de "băieţi deştepţi" care populează absolut inutil şi păgubos consiliile de administraţie.

Argumentele pentru acest demers nu sunt convingătoare şi consider că este absolut inadmisibil să vinzi pe nimic sau să te debarasezi de controlul unor companii de stat, de importanţă strategică naţională doar pentru că nu eşti capabil să-i eficientizezi managementul sau doar pentru că vrei să dai bine în ochii unora de afară.

Mai grav de atât, domnule premier Cîţu, graba şi modul în care doriţi să realizaţi transfer de capital de la aceste companii de stat ne obligă, inevitabil, să ne întrebăm dacă sunteţi de bună credinţă şi dacă Guvernul condus de către dumneavoastră apără corect interesele României.