Parliamentary debates

Domnul Vasile Nagy:

"Facturile şi profitul - energia electrică"

În ultima perioadă se discută foarte intens despre problema facturilor la energie electrică, nu doar că a intervenit problema schimbării furnizorilor, ci unii oameni chiar au primit facturi de multe zeci de ori mai mari decât în mod normal.

Facturile la energie electrică au explodat în ultima perioadă, şi asta după ce şi preţul a crescut. Fiecare român decis să beneficieze de astfel de servicii şi care şi-a asumat un astfel de contract nu are ce face decât să plătească ceea ce i se cere.

Există persoane care au primit facturi cu mult mai mari decât în mod normal, chiar şi după scumpirea energiei electrice, iar aceasta din cauza faptului că furnizorul a estimat un consum cu mult peste cel adecvat.

Mai exact, este vorba despre primirea unor facturi foarte mari, nereale, la energie electrică, cazuri de debranşări, pentru neplată a unor facturi greşite încă necorectate, precum şi situaţii urgente care pun în pericol sănătatea consumatorilor.

Liberalizarea pieţei a început de la 1 ianuarie 2021, iar clienţii casnici ar fi trebuit să caute oferte avantajoase de furnizare a energiei. ANRE nu va mai stabili preţurile pentru consumatorii casnici, acestea fiind calculate de furnizorul tradiţional şi se vor numi preţuri de serviciu universal.

Consumatorii fie vor rămâne cu actualele contracte, la preţuri de serviciu universal, care cresc cu 13%-26%, fie au încheiat alte contracte în piaţa liberă.

Nu toţi românii au ştiut că trebuie să încheie contracte noi şi să rămână automat clienţii actualilor furnizori şi vor plăti preţuri mai mari, adică preţurile din oferta de serviciu universal, mult mai mari decât cele de pe piaţa liberă.

Cei mai mulţi consumatori nu au informaţii suficiente cu privire la posibilitatea şi procedurile privind alegerea unui furnizor de energie electrică după liberalizarea totală a pieţei de la 1 ianuarie 2021, iar aproape 70% consideră că Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei nu a informat populaţia, potrivit unui sondaj realizat de INSCOP Research pentru Asociaţia Energia Inteligentă.

La o lună jumătate de la liberalizarea pieţei de energie, întrebaţi dacă au suficiente informaţii despre posibilitatea şi procedurile pentru alegerea unui furnizor de energie electrică după data de 1 ianuarie 2021, doar 35,9% dintre cei intervievaţi au răspuns afirmativ, iar 59,9% negativ, 4,2% nu ştiu sau nu răspund.

ANRE nu a făcut suficiente eforturi pentru a informa consumatorii în legătură cu procesul liberalizării pieţei de energie electrică realizat la 1 ianuarie 2021, 26% dintre respondenţi au răspuns afirmativ şi 69% negativ. Procentul nonrăspunsurilor este de 5%.

Dacă factura este mai mare ca urmare a scumpirii energiei electrice în baza unui contract pe care vi l-aţi asumat şi în baza unui consum real, nu aveţi ce să faceţi, eventual puteţi cere plată eşalonată a acesteia.

Estimarea de consum trebuie făcută pe baza istoricului fiecărui client în parte. Dacă dumneavoastră consumaţi în medie pe lună 150-200 de kilowaţi, nu este în regulă să primiţi o factură cu un consum estimat dublu sau triplu. Dacă problema nu se rezolvă, puteţi să vă adresaţi Autorităţii de Reglementare în Energie sau Autorităţii de Protecţie a Consumatorului.

Prin autocitirea indexului şi trimiterea lui lunară către furnizor, scăpaţi practic şi de regularizările care vă scot din buzunar sute sau mii de lei. Am putea scăpa şi de autocitirea indexului, dacă furnizorii ar instala contoare inteligente care transmit datele în timp real, la distanţă.

Datele ANRE arată că, la începutul anului 2022, doar puţin peste un milion de clienţi casnici aveau sisteme de măsurare inteligentă a energiei electrice instalate.

Până în 2028, un procent cuprins între 24% şi 70% dintre consumatorii fiecărui distribuitor va trebui să aibă montate astfel de contoare inteligente.

În spatele facturilor mai mari la energie se află foarte mulţi bani. Liberalizarea haotică a pieţei energiei din România a dus şi la apariţia unor profitori.

În România erau până pe 1 ianuarie 2022, aproape 6 milioane de consumatori casnici care aveau un contract reglementat. Toţi plăteau un preţ maxim negociat de stat cu furnizorii firmelor care ofereau energie electrică în apartamente şi case.

Aproape 99% dintre cei 6 milioane de consumatori, majoritatea casnici, primeau energia de la şapte firme: CEZ Vânzare SA, Electrica Furnizare SA, E.ON Energie România SA, Enel Energie SA, Enel Energie Muntenia SA, Engie România SA şi Tinmar Energy SA.

RCS&RDS, un alt jucător mai nou pe piaţa de energie, deţinea, conform raportărilor companiei, aproape 150.000 de abonaţi la sfârşitul anului trecut.

După liberalizare, consumatorii au putut să aleagă dintre 57 de firme care este compania care le furnizează energia.

La şapte luni după liberalizare, sub 1,4 milioane de români şi-au schimbat contractele şi aproximativ 120.000 şi-au schimbat furnizorul, conform datelor obţinute de Europa Liberă de la ANRE.

Peste jumătate din aceştia au încheiat un contract cu Hidroelectrica SA, compania naţională care produce energie în cadrul centralelor amplasate în barajele cursurilor râurilor şi ale Dunării.

Un număr de 5,75 de milioane de consumatori şi-au păstrat furnizorul actual, dar au schimbat tipul şi durata contractuală, iar 120.000 de consumatori din 5,9 de milioane reprezintă puţin peste 2%. Asta înseamnă un eşec răsunător. Practic, nu s-a schimbat nimic, doar au permis marilor furnizori să-şi menţină cota de piaţă şi să decidă totul în domeniu, iar micii furnizori au fost obligaţi să crească tarifele pentru a rezista pe piaţă.

70% din consumul zilnic naţional de energie este produs de doar patru companii - Nuclearelectrica S.A., Hidroelectrica S.A., OMV Petrom S.A. şi Complexul Energetic Oltenia S.A. Energia regenerabilă (eoliană, solară, biomasă etc.) atinge în cele mai bune zile în jur de 30%-32% din consumul zilnic energetic al ţării.

După ce este produsă energia zilnică de către Hidroelectrica, spre exemplu, sau de alt producător, aceasta intră în sistemul naţional.

Reţeaua naţională (de înaltă tensiune) este asigurată de compania de stat Transelectrica. Situaţia este identică şi în domeniul gazelor.

De aici, energia produsă de centralele hidroelectrice poate fi transportată doar de anumite companii, cărora statul român le-a concesionat dreptul exclusiv de a distribui energie electrică sau gaze.

În România, prin ordine ale ANRE din 2004 şi 2005, s-a stabilit că subsidiarele de profil ale Enel, Electrica şi E.ON au dreptul exclusiv de a distribui energie. Altfel spus, s-o preia din reţelele de înaltă tensiune şi s-o transporte în sistemul de joasă tensiune, cele care alimentează zonele rezidenţiale.

Mai mult, în baza acestor ordine ale ANRE, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai stabilit în martie 2021 că alţi producători nici măcar nu au dreptul să-şi dezvolte o reţea proprie de distribuţie a energiei. Aceste reglementări fusese atacate în instanţe din 2017 de RCS&RDS care dorea să-şi dezvolte reţeaua proprie de distribuţie.

Judecătorii au stabilit, conform motivării deciziei, că societăţile cărora statul român le-a acordat concesiunea reţelelor de distribuţie au "dreptul să refuze ca şi alte companii să presteze în respectivele regiuni serviciul de distribuţie a energiei electrice prin reţele de distribuţie proprii, invocând dreptul exclusiv de a presta respectivul serviciu în acele regiuni, dobândit prin contractele de concesiune".

Revenind, de la 1 ianuarie s-a permis societăţilor care şi-au asumat rolul de furnizor şansa de a prelua energia de la distribuitor şi a o oferi populaţiei.

Pe piaţă au intrat trei tipuri de firme, producătorii privaţi de energie regenerabilă (solară, eoliană etc.) şi hidroelectrica, firme care produc energie cu scopul de a o vinde direct sau la bursă, prin liberalizare, aceste firme au putut să vândă direct energia pe care o produc către consumatori casnici, stabilind orice preţ au considerat corect. De obicei, aceste societăţi produc cea mai ieftină energie.

Un alt tip de societăţi sunt comercianţii de energie, firme care cumpără energie pentru a o vinde mai departe către populaţie sau alte societăţi, iar un alt tip sunt platformele industriale care realizează energie electrică pentru activitatea proprie - de exemplu ALRO Slatina sau Liberty Galaţi.

Preţul energiei electrice la consumatorul final a crescut în primele şase luni cu 24%, conform datelor obţinute de Institutul Naţional de Statistică. Însă această este media până în iunie. Acum, în piaţă, sunt companii care au majorat tarifele şi până la 65%.

După scandalul legat de dubla facturare a certificatelor verzi de către companiile de distribuţie a energie electrice, facturile consumatorilor români ar fi trebuit să suporte câteva modificări din care să reiasă, aşa cum au promis autorităţile, că banii încasaţi ilegal vor fi returnaţi consumatorilor. Iată, însă, că nu se întâmplă deloc aşa.

Dimpotrivă, prin nişte artificii de calcul pe care factura nu le arată, evident, rezultă că plătim la fel sau chiar mai mult raportat la numărul de kilowaţi consumaţi.

Cu alte cuvinte, ENEL, compania care a fost direct implicată în scandalul dublei facturări, a calculat cât s-a furat pe parcursul anului trecut prin intermediul certificatelor verzi, dar a uitat să mai şi returneze ceva înapoi, cum s-a angajat de altfel.

Milioane de români nu vor beneficia de măsurile prevăzute în Ordonanţa de urgenţă care plafonează preţurile la energie electrică, pentru că nu se încadrează în plafonul prevăzut de lege.

Prin Ordonanţa de urgenţă care a intrat în vigoare de la data de 1 aprilie, există o serie de consumatori care vor plăti energia electrică la preţul pieţei, care este mai mare decât plafonările acordate firmelor pentru energie.

Este vorba despre consumatori care nu se încadrează în plaja de consum de 300 de kilowaţi lunar, pentru care Guvernul oferă plafonarea, aşa că tot ce trece de 300 de kilowaţi vor plăti la tariful de pe piaţă. Potrivit tarifelor de pe piaţă existente, acestea sunt cuprinse între 1,5 lei şi chiar 4 lei/ kilowat.

Preţul la energie electrică este de maximum 0,68 lei/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienţilor casnici al căror consum mediu lunar este mai mic sau egal cu 100 kWh, şi de maximum 0,8 lei/kWh, în cazul clienţilor casnici al căror consum mediu lunar este cuprins între 100 kWh şi 300 kWh inclusiv.

În cazul clienţilor noncasnici, preţul este de maximum un leu/kWh. Până acum, plafonul era de 0,8 lei pe kWh pentru toată lumea, în timp ce pentru firme există un tarif plafonat la un un leu pe kwh.

Guvernul trebuia să plafoneze preţul la energie electrică la un leu pe kwh şi pentru consumatorii casnici, nu doar pentru firme.

Astfel, românii care nu se încadrează în aceste limite de consum vor plăti pentru energie electrică mai mult decât firmele, pentru că vor plăti curentul la preţul pieţei.

Aşadar, o familie care are un consum lunar de 301 kwh pe lună, de la 1 aprilie, va plăti o factură la energia electrică cuprinsă între 420 şi 1.200 lei, în funcţie de tariful negociat cu furnizorul de energie electrică.