Parliamentary debates

Domnul Ioan Vulpescu:

"De ce Primăria Generală a Capitalei este vinovată de subfinanţarea sectorului cultural bucureştean?"

Vreau să fiu cât se poate de bine înţeles! Subiectul acestei declaraţii politice nu are nicio legătură cu stânga sau dreapta. Are legătură cu binele public şi este despre calitatea politicilor publice în domeniul cultural, generate şi aplicate acum de Primăria Generală a Bucureştiului, un oraş mai mare decât câteva ţări, membre ale UE, în termeni de număr de locuitori. De ce Primăria Generală a capitalei a ucis din faşă independenţii din sectorul artelor spectacolelor?

Poziţia mea este cunoscută şi constantă, în materie - cultura traversează o criză, materială, dar şi morală, care nu cu rotaţia cadrelor se rezolvă, şi nici invocând greaua moştenire.

Este dezamăgitor să vezi că singurul lucru care a reuşit să stârnească interesul populaţiei bucureştene, şi nu numai, pentru zona culturală, a fost scandalul iscat între Primăria Capitalei şi teatrele bucureştene, care de curând au fost supuse evaluării anuale a managerilor. În urma acestor evaluări, managerul Teatrului Nottara a fost demis, managerul Teatrului Metropolis a demisionat şi două posturi au fost scoase la concurs, pentru Teatrul Excelsior şi Opera Comică pentru copii, fie sub pretextul unor investiţii prea mari în producţii care au adus încasări mai mici decât aşteptările Primăriei Municipiului Bucureşti, fie sub pretextul unor investiţii prea mici în proiecte culturale, în condiţiile în care cea mai mare parte din bugetele instituţiilor de cultură din România merge către plata salariilor angajaţilor şi către cheltuielile de întreţinere a instituţiei. Proiectele culturale se fac, după cum bine ştim, din mărunţişul rămas după împărţirea banilor de la Buget. Interesantă este retorica din dialogul dintre unii reprezentanţi ai instituţiilor de spectacolelor şi Primărie. "Pentru că te-am votat, trebuie să ne ajuţi!". Greşit! Pentru că e în fişa postului, primarul general este responsabil de dezastrul subfinanţării acestor instituţii, înţelegând că singurul rol pe care îl are e să distribuie manageri în spectacolul puterii, adică, cine să conducă mai convenabil forme de faliment cultural.

Este momentul în care Primăria Generală trebuie să se trezească şi să înţeleagă că nu este un "centru de profit", că misiunea ei nu este aceea de a obţine "valoare pentru acţionari", alţii decât cetăţenii, ca o corporaţie oarecare. Bunurile publice, iar activităţile culturale ţin de acest domeniu, al bunurilor publice, au alt regim, şi alt "mod de producţie" decât o fabrică de conserve. Dar sigur nu-i pasă de oraş şi de cetăţenii lui. Dacă i-ar păsa, ar gândi în perspectivă, pe termen lung, şi ar ieşi din tiparul ăsta birocratic de gândire, o birocraţie corporatistă, dar birocraţie. Oraşului îi lipseşte sufletul cultural, şi se vede. Iar ce se vede nu place nimănui, indiferent de ideologie, vârstă sau de educaţie - teatre cu infrastructură vulnerabilă, actori care până mai de curând marşau la Ziua Supravieţuirii Artiştilor, piese politice ridicole în care, vorba lui Caragiale, documentele zboară "două la primărie, două la prefectură" şi vistieria instituţiilor de cultură tot goală este.

Ceea ce trăim e maniera în care Primăria Generală a Capitalei face economie la buget de la Cultură. De ce? Pentru că, cel mai probabil, primarul general al Capitalei a făcut economie de cultură în educaţia sa umană şi politică. Altfel, nu se explică deloc cum poţi fi edilul unei capitale europene şi cum poţi trata instituţiile de spectacol ca pe un mare cămin cultural.