Parliamentary debates

Doamna Alexandra Huţu:

"Societatea şi politica românească au nevoie de o mai mare toleranţă, înţelegere şi apreciere a valorilor morale şi naţionale şi de mai puţină divizare şi conflict!"

În această săptămână, respectiv pe 16 noiembrie, sărbătorim Ziua Internaţională a Toleranţei. În 1995, pentru a marca Anul Naţiunilor Unite pentru toleranţă şi 125 de ani de la naşterea lui Mahatma Gandhi, UNESCO a creat un premiu pentru promovarea toleranţei şi a non-violenţei. Instituirea unei Zile Internaţionale dedicate Toleranţei a fost decisă de ONU şi îşi are originea în Carta Naţiunilor Unite, în care statele semnatare îşi declarau intenţia de a fi tolerante şi de a trăi în pace şi bună înţelegere, şi în Constituţia UNESCO, bazată pe demnitate, egalitate şi respect reciproc între oameni.

Aşa cum ştim cu toţii, toleranţa înseamnă respect, acceptare şi apreciere a diversităţii culturilor lumii noastre, a formelor noastre de exprimare şi a modurilor de a fi pe toate palierele sociale.

Din păcate, în ultimii ani, atât în zona politică, cât şi la nivelul întregii societăţi au început să apară din ce în ce mai multe mesaje de divizare şi de instigare la ură, violenţă şi lipsă de respect.

Cel mai recent exemplu este cel al reprezentanţilor AUR, care îndeamnă public la subminarea şi distrugerea încrederii în instituţiile statului român, cu mesaje directe care provoacă haos şi anarhie! Nu poţi să inciţi la nesupunerea civică şi tulburări sociale în România, mai ales în actualul context al războiului din Ucraina, doar ca să câştigi câteva puncte electorale, fără să te gândeşti la consecinţele catastrofale pe care le-ar putea avea asupra tuturor cetăţenilor, indiferent de simpatiile şi doctrinele politice.

Ştiu că voi fi trasă de mânecă, că toate aceste mesaje transmise pe diferite canale media, şi chiar de la tribuna Parlamentului, reprezintă doar declaraţii politice fără implicaţii directe. Nu este aşa. Primul prag al divizării şi instigării la acte de nesupunere civică îl reprezintă violenţa verbală, care presupune utilizarea unui comportament agresiv, gesturi şi alte acte intenţionate, care afectează personalitatea, demnitatea sau integritatea psihologică asupra cărora se răsfrânge. Nu trebuie să uităm că violenţa verbală este un abuz cu efecte psihologice importante. Chiar dacă urmele acesteia nu sunt fizic vizibile, ea reprezintă o forma de violenţă de care trebuie să ne protejam şi care pregăteşte următorul pas, cel al violenţei fizice.

În opinia mea şi a colegilor de la PSD, toţi cei care facem parte din clasa politică de azi trebuie să ne oprim din atacuri şi să pornim cu toţii de la modelul predecesorilor noştri, care au realizat Marea Unire, care au avut un ţel comun, prin respect, printr-o viziune comună, prin punerea laolaltă a cunoştinţelor, a intereselor naţionale, astfel încât să apărăm interesele cetăţenilor pe care îi reprezentăm. Acest model trebuie replicat şi la nivel social, astfel încât să avem toleranţă şi să ne respectăm reciproc, fără a ne aduce jigniri, acuze şi să ne facem un scop din conflictul unora cu alţii.

Eu, în calitate de parlamentar de Botoşani, vă spun din experienţă că ştiu cum e să trăieşti într-o comunitate multiculturală, cu istorii şi origini diferite, cu obiceiuri şi limbi diferite. În judeţul Botoşani, alături de etnicii români, au trăit şi trăiesc în continuare evrei, armeni, lipoveni, romi, sârbi, tătari, italieni. Municipiul Botoşani găzduieşte chiar şi o bibliotecă a etniilor, care are rolul de a valorifica moştenirile lăsate de comunităţile minoritare care au contribuit la crearea istoriei oraşului.

Aşadar, haideţi să lăsăm deoparte interesele politice, personale, conflictul şi cearta politică, violenţa verbală, mesajele şi discursurile de ură şi provocare la haos şi distrugere, şi să ne canalizăm toate energiile pentru a propune o serie de direcţii strategice prioritare pentru ţară, indiferent cine va fi la guvernare şi pentru ce perioadă de timp, şi să le respectăm pentru a le duce la îndeplinire.

Ajunge cu îndemnurile politice către români să lupte împotriva altor români, a generării de conflicte artificiale între pensionari şi salariaţi, între tineri şi vârstnici, între heterosexuali şi homosexuali, între femei şi bărbaţi, între angajaţi la stat şi angajaţi la privat şi aşa mai departe. Mai ales că urmează un an electoral cu patru rânduri de alegeri, e o greşeală să intrăm într-un joc al dezbinării alimentat chiar de oamenii politici care ar fi trebuit să îi reprezinte şi să apere interesele fiecărui român.

În opinia mea, calea corectă este cea a conlucrării, calea colaborării între români. Calea corectă e calea solidarităţii. România chiar are obiective mult mai importante, decât lupta pe mize politice meschine, irelevante pentru cetăţenii care ne-au votat! Calea corectă este unitatea, nu dezbinarea. Cine îndeamnă la ură şi dezbinare, este împotriva unităţii, este împotriva României.

Pentru a deveni modele sociale, dezbaterea politică trebuie să capete şi o dimensiune spirituală. Trebuie să depăşim problemele de ordin economic curente, cum sunt salariile, pensiile, impozitele etc., şi să promovăm şi anumite valori spirituale, care să fie un reper pentru societatea pe care o reprezentăm aici, în Parlament.

În politică avem nevoie de modele de decenţă şi de modestie, dar de o conduită morală care să impună respect. Aşadar, se impune o introducere a valorilor morale în dezbaterea publică, cu precădere a valorilor etice fundamentale, inspirate din religia ortodoxă şi din tradiţiile poporului român.