Parliamentary debates

Domnul Sebastian-Ilie Suciu:

"Soarta grea a fermierului român"

Aş vrea să vă atrag atenţia asupra eternei probleme nerezolvate a ţăranului român. Agricultura românească se află la răscruce. Pe de o parte, suntem etichetaţi ca "grânarul Europei", un titlu măgulitor, datorat suprafeţelor extinse de teren arabil şi potenţialului agricol însemnat al ţării. Pe de altă parte, realitatea în teren arată o imagine mult mai nuanţată şi, din păcate, mai puţin optimistă.

După cum reiese din datele publice, sectorul agricol este prins între falimentul a aproape un sfert din fermele româneşti şi o rată de sărăcie îngrijorătoare care afectează 20% din populaţia ţării. Conform datelor prezentate, majoritatea afacerilor de familie din domeniul agricol sunt în pragul falimentului. Aceasta este o realitate sumbră şi o mărturie a provocărilor cu care se confruntă fermierii români, în încercarea de a-şi susţine afacerile.

Eşecul acestor ferme nu este doar un semn al dificultăţilor economice, ci şi un eşec al guvernărilor care au asistat nepăsătoare la căderea unui sector cu un potenţial uriaş. Agricultorii români, în loc să fie susţinuţi, sprijiniţi, sunt trataţi ca nişte infractori, le sunt puse beţe-n roate.

Dacă un fermier vrea să ajungă pe piaţa românească, pentru a-şi vinde produsele, trebuie să apeleze la tot felul de manevre. Dar, dacă un mare lanţ străin vrea să vină în România, să vândă, totul merge ca uns. În ciuda faptului că, în teorie, ţara noastră ar putea să hrănească întreaga Europă, realitatea este că toţi cei care depind de sectorul agricol se luptă cu sărăcia şi nu au acces la resursele necesare pentru a-şi asigura o viaţă decentă.

Fermierii români au nevoie de mecanisme care să încurajeze tinerii să se implice în agricultură, oferindu-le oportunităţi de formare profesională şi acces la tehnologii moderne. Prin revitalizarea sectorului agricol la nivel de bază şi sprijinirea inovaţiei şi antreprenoriatului în rândul fermierilor români, se pot deschide noi perspective pentru dezvoltarea durabilă a agriculturii româneşti. Dar pentru aceasta trebuie să existe deschidere din partea Guvernului, trebuie să fie apărate la Bruxelles interesele fermierului, ale ţăranului român, nu cum s-a întâmplat până acum. Avem printre cele mai mici subvenţii, deşi avem un potenţial enorm în agricultură.

Fermierii mai au nevoie de adoptarea unor măsuri care să faciliteze accesul la pieţele locale şi internaţionale, care pentru produsele româneşti ar putea reprezenta o soluţie vitală. Dar cine să o facă? PSD şi PNL? Aceste partide au pus cerealele din Ucraina pe primul loc, preferând să omoare agricultura românească. Crearea de lanţuri scurte de aprovizionare, susţinerea pieţelor locale şi promovarea produselor autentic româneşti pot contribui la creşterea veniturilor pentru micii fermieri şi la reducerea sărăciei în mediul rural.