Parliamentary debates

Domnul Mihai Niţă:

"Dreptatea trebuie să fie deplină pentru toţi"

De ceva timp, Legile privind salarizarea şi pensiile au devenit subiect de controverse în toate mijloacele de comunicare în masă. Au apărut peste noapte puzderie de specialişti care dau sfaturi, care contestă orice şi care îndeamnă la proteste faţă de instituţiile abilitate să legifereze şi să aplice legile statului. În numele democraţiei, apar tot soiul de opinii care se vor a fi considerate ca autorizate. Fiecare dintre oratori vine cu câte o idee, pe care o consideră unica salvatoare pentru naţiune. Escaladarea acestei situaţii nu face altceva decât să inducă nesiguranţă şi neîncredere în rândul populaţiei.

Principiile democraţiei, pe care le evocăm permanent şi pentru care milităm atunci când ne referim la statul de drept, se dovedesc a fi benefice pentru toate categoriile sociale şi profesionale, dar numai dacă sunt aplicate corect, cu bună-credinţă. Altfel, statul ajunge să se comporte în mod arbitrar cu propriii cetăţeni. Fără o atitudine sinceră şi conştientă faţă de regulile enunţate în legea fundamentală după care se guvernează ţara, se poate ajunge destul de lesne la anarhie, care este, evident, opusul democraţiei.

Cunoaştem, desigur, situaţia reală şi efortul depus actualmente pentru noile reglementări care trebuie să readucă echitatea în sistemul de retribuire a muncii. S-au produs, de-a lungul anilor, grave derapaje în acest sistem, iar eforturile pe care le depunem azi sunt consacrate eliminării aberaţiilor apărute, indiferent de poziţia unora pe care tocmai haosul din sistemul sus menţionat i-a avantajat, în detrimentul majorităţii salariaţilor şi pensionarilor. Există nemulţumiri de acest gen şi la nivelul unor organizaţii sau asociaţii profesionale şi sociale, din care transpare o discriminare voită şi clară între drepturile salariaţilor bugetari şi ale celor din mediul privat.

De regulă, salariaţii care lucrează la societăţile particulare sunt neglijaţi. Tocmai creatorii de bunuri materiale şi ai valorilor de altă natură, pe care se bazează avuţia şi progresul unei ţări, sunt trataţi cu un fel de umilitoare condescendenţă, de unii "amploaiaţi" care s-au cocoţat cum-necum în fotolii înalte, de unde îşi permit a-i sfida pe cei mulţi. Pe ei nu-i preocupă sursa financiară care le asigură lefurile, privind cu revoltător aer de suficienţă la tot ce se află de la ei în jos. Paradoxal şi dureros de adevărat, oamenii care îşi câştigă traiul din activităţile particulare nu ies în stradă, nu organizează proteste publice, aşa cum o fac cei din categoria favorizată, uneori chiar cu atitudine violentă. Plânsul înăbuşit al celor mulţi şi săraci nu se aude. Ei aşteaptă încrezători ca autorităţile statului să le facă dreptate, iar noi pentru asta muncim acum, în cadrul instituţiilor constituţionale, în timp ce, dinspre stradă, se aud contestaţii şi ameninţări.

Am convingerea că fiecare dintre noi caută soluţii pentru optimizarea legilor despre care vorbesc acum şi că vom reuşi să impunem soluţii corecte, înlăturând privilegiile şi, în egală măsură, nedreptăţile. Fiecare dintre noi merge în teritoriu, organizând întâlniri cu electoratul care ne-a acordat votul de încredere.

Noi, iar nu protestatarii din stradă, suntem răspunzători în faţa electorilor. Nimic nu trebuie să ne intimideze, nici măcar poziţia vehementă a unor instigatori la nesupunere civică şi la dezordine socială, care au proliferat în mod suspect şi condamnabil. În numele truditorilor acestei ţări şi în asentimentul colegilor din instituţia în care lucrăm, vom depăşi toate obstacolele de până acum, pentru ca legile, în forma lor definitivă, să readucă dreptatea pentru toţi deopotrivă.