Parliamentary debates

Domnul Lucian Riviş-Tipei:

Mi-am intitulat declaraţia politică "Violenţa domestică, o obişnuinţă la români?"

În România, conform Legii nr.217/2003 art.2 alin.(1) şi (2), violenţa în familie este definită ca fiind "Orice acţiune fizică sau verbală savârşită cu intenţie de către un membru al familiei împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care povoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material". De asemenea, constituie violenţă în familie şi împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.

Potrivit unui sondaj naţional efectuat de Centrul de Sociologie Urbană şi Regională (CURS) în 2004, aproximativ 1.600.000 de români au fost victime, în ultimele 12 luni, ale unor diferite forme de violenţă domestică, numărul victimelor acestui fenomen fiind cu 4,1% mai mare faţă de anul 2003. Peste 60% dintre români cred că violenţa domestică este un factor obişnuit şi este justificabilă în 16% din cazuri, în timp ce 30% dintre români consideră că principalele cauze ale violenţei domestice sunt lipsurile materiale şi alcoolul. Doar 2% dintre victimele violenţei domestice au apelat la servicii sociale, cum ar fi adăposturi, consiliere şi linie telefonică de urgenţă. Astăzi, se estimează că în România, în fiecare minut, 2 femei cad victime ale violenţei domestice. Din cele peste 1,2 milioane de femei despre care se susţine că sunt victime ale violenţei domestice în fiecare an, mai puţin de 1% intră in statisticile oficiale ca urmare a depunerii unei plângeri împotriva agresorului.

De altfel, conform statisticilor Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei din septembrie 2008, numărul cazurilor de violenta domestică raportate se prezintă astfel:

• 44,284 cazuri de violenta în familie in ultimii 5 ani;
• peste 633 de decese din cauza violenţei domestice din 2004 pâna în septembrie 2008;
• peste 1,967 victime de sex feminin, doar în anul 2007, din cauza violentei domestice (44 de decese, 14 situaţii de lovituri cauzatoare de moarte, 1752 lovituri sau alte violenţe);
• 489 de cazuri de violenţă domestică asupra femeii, pe lună (dintre care 16% minori de sex femin), în primele trei trimestre ale anului 2008.

Astfel, numărul total de cazuri de violenţă în familie înregistrate şi raportate în perioada 2004 - 2009 semestrul 1 se ridică la 53.720 cazuri şi 723 de decese.

Din 12 iulie 2005, când a fost aprobată prima strategie naţională în domeniul prevenirii şi combaterii fenomenului violenţei în familie, prin adoptarea de către Guvernul României a Hotărârii nr. 686/2005, se poate spune că situaţia s-a mai îmbunătăţit, urmare şi a parteneriatului dintre instituţiile publice, în particular Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, şi societatea civilă, în special ONG-urile, dar suntem departe de a deveni o comunitate normală atât timp cât încă mai considerăm că "bătaia este ruptă din rai" şi că bărbatul în calitate de cap al familiei trebuie să le aplice celorlalţi membri ai familiei corecţiile pe care le consideră normale şi necesare.

Dincolo de aceste cifre şi date, există o realitate cruntă. Nu sunt alarmist, şi nici nu sunt o persoană care se pierde uşor cu firea, însă ceea ce se întâmplă trebuie să ne determine la acţiune. În majoritatea localităţilor reşedinţă de judeţ există acum cel puţin un centru pentru protejarea şi acordarea de asistenţă victimelor violenţei domestice, sub îndrumarea Direcţiilor muncii şi solidarităţii sociale. Dar nu este suficient. Cred că este timpul să ne unim concertat eforturile pentru a susţine cu mai multă tărie campania împotriva violenţei domestice.

Eu cred că suntem mai mult decât animale raţionale, suntem, din punctul meu de vedere, fiinţe create după "chipul şi asemănarea lui Dumnezeu" şi avem nevoie de dragoste atât atunci când suntem victime, pentru recuperare, integrare şi restaurare, cât şi atunci când suntem agresori, pentru îndreptare şi recuperare.

Violenţa naşte violenţă şi cu siguranţă "cel care ridică sabia de sabie va pieri". Nu cred că îndreptarea noastră se poate face printr-o violenţă mai mare exercitată asupra agresorilor. Dar societatea civilă şi autorităţile, în special, ca purtătoare ale însemnelor puterii, trebuie să fie în prim planul luptei pentru schimbarea mentalităţilor tribale.

Cercetările relevă că populaţia României este semnificativ mai îngăduitoare faţă de violenţa în familie decât populaţia ţărilor din Uniunea Europeană: patru din zece români consideră că actele de violenţă fizică în familie nu pot fi considerate fapte foarte grave, spre deosebire de situaţia ţărilor din Uniunea Europeană, unde acest raport este de numai 1,5 la 10. Cu toate acestea, violenţa în familie reprezintă cea mai întâlnită formă de încălcare a drepturilor omului la nivel mondial şi este caracterizată ca agresivitate sub diferite forme: fizică, sexuală sau psihologică, care de multe ori se bazează pe dependenţa financiară.

În Europa, violenţa în familie este principala cauză a morţii şi rănirii femeilor între 16 şi 44 de ani. În Suedia, Germania şi Finlanda, cel puţin 30-35% dintre femeile cu vârste cuprinse între 16 şi 67 de ani au fost victime ale violenţei sexuale sau fizice, iar dacă este luată în calcul şi violenţa psihologică, procentajul femeilor afectate se ridică până la 45-50%. Statisticile arată că 12-15% dintre femei au trecut printr-o relaţie în care au fost agresate, după vârsta de 18 ani.

"Violenţa împotriva femeilor este de fapt un război civil, iar lupta se dă între cei cărora le pasă şi cei cărora nu le pasă", a declarat recent raportorul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, José Mendes Bota. "Trebuie să continuam să îi mobilizăm pe oameni", a adăugat el, insistând asupra importanţei implicării cât mai multor bărbaţi în campania lansată de Consiliul Europei.

Deputaţii europeni şi-au exprimat la rândul lor îngrijorarea legată de răspândirea violenţei în familie. Ei speră în sensibilizarea populaţiei înainte de lansarea planului de acţiune UE împotriva acestui tip de violenţă, plan care va fi lansat înainte de sfârşitul acestui an.

Într-o rezoluţie adoptată de curând, deputaţii solicită elaborarea unui plan de politici specifice şi coerente pentru combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, aşa cum se prevede în Foaia de parcurs UE pentru egalitate între femei şi bărbaţi. Este necesară stabilirea unei baze juridice clare pentru combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, iar legislaţia şi politicile naţionale din acest domeniu trebuie să fie îmbunătăţite, în special prin elaborarea unor planuri de acţiune naţionale de anvergură.

ONU a decis să înfiinţeze o reţea de "bărbaţi influenţi" care să lupte împotriva violenţei asupra femeilor şi să le sprijine pe cele care au avut de suferit în această privinţă. Din acest grup fac parte, deocamdată, 14 bărbaţi - politicieni, militanţi, lideri religioşi sau oameni de cultură - printre care scriitorul brazilian Paulo Coelho, premierul spaniol Jose Luis Rodriguez Zapatero, ministrul italian de externe, Franco Frattini, sau episcopul sud-african Desmond Tutu.

La nivelul societăţii româneşti, se crede în mod greşit că violenţa împotriva femeii şi violenţa în familie apar doar în anumite categorii sociale, mai ales în familiile sărace sau cu un nivel scăzut de educaţie. Realitatea este că violenţa se întâlneşte în toate familiile, indiferent de statutul socio-economic, ea reprezentând o problemă de putere şi control, aşa cum se arăta într-un mesaj al Fondului ONU pentru Populaţie (UNFPA)

Vă cer tutoror bărbaţilor să vă alăturaţi acestei campanii.