Parliamentary debates

Doamna Beatrice Tudor:

"Legătura politică dintre muncă, mâncare şi nevoia de politici sociale reale"

Într-o perioadă în care atenţia opiniei publice este ţinută ocupată cu tot felul de subiecte politice, există, însă, câteva realităţi care trebuie amintite şi reamintite, pentru a nu pierde din vedere obiectivul comun pe care ni l-am asumat cu toţii la depunerea jurământul: asigurarea unui trai decent pentru toţi cetăţenii români.

Iată câteva dintre aceste realităţi şi adevăruri pe care trebuie să le avem în vedere de fiecare dată când discutăm despre măsuri economice şi sociale.

Realitatea este că, în România, cele mai multe salarii, pur şi simplu nu sunt suficiente pentru a putea achiziţiona produsele din coşul minim de consum lunar necesare supravieţuirii. Potrivit Ordonanţei nr. 217/2000, coşul minim include alimente şi produse nealimentare plus servicii fără de care nu se poate trăi decent, iar calculele specialiştilor arată că doar pentru a plăti alimentele, articolele de igienă, detergenţi, facturile minime la utilităţi şi o valoare modică a impozitelor se plătesc peste 1.000 de lei pe lună. Asta fără a pune la calcul chiria sau costul ratelor, în condiţiile în care se pornea de la ipoteza că toţi românii sunt proprietarii imobilelor în care locuiesc, ipoteză care este din ce în ce mai puţin valabilă în ultimii zece ani.

Când un român plătit cu salariul minim pe economie trebuie să muncească trei ore pentru a-şi permite un kilogram de carne, înseamnă că noi toţi avem o problemă. Când pentru o franzelă trebuie să munceşti aproximativ 10 minute, înseamnă, fie că ne place să recunoaştem sau nu, avem o mare problemă, pe care însă nu o putem rezolva decât împreună, şi doar înţelegând că progresul tuturor vine cu ridicarea celor de jos.

Ca atare, majorarea salariului minim cuprinsă în Programul de guvernare al PSD şi realizată încă de la începutul acestui an, atunci când salariul minim a ajuns la 1.450 lei, nu este nicio pomană electorală, niciun moft de stânga, este o necesitate reală pentru asigurarea unui trai care să se apropie de decenţă pentru cei care muncesc din greu. Programul de guvernare al PSD cuprinde o prevedere clară şi explicită: în anul 2020, salariul minim pe ţară va ajunge să fie cel puţin 1.750 de lei, ceea ce ar permite măcar acoperirea cheltuielilor din coşul minim de consum.

Atunci când vine vorba de scara socială, trebuie să spunem că ascensorul social din România este blocat. Cei care se află la etajele de jos se văd puşi în imposibilitatea de a urca. Nu trebuie să ne dorim să sărăcească bogaţii, dar trebuie să ne dorim să ni se îmbogăţească săracii. Este o prăpastie prea mare între bogaţii şi săracii acestei ţări, iar această ruptură înseamnă o viaţă mai proastă pentru noi toţi, înseamnă insecuritate, invidie şi înseamnă cancer adevărat pentru sănătatea acestei naţiuni.

În vederea îndreptării acestei situaţii, în Programul de guvernare al PSD se regăseşte măsura implementării venitului minim de incluziune pentru asigurarea nivelului de trai minimal oricărui cetăţean aflat în vulnerabilitate economică şi socială. Estimarea noastră este că vor beneficia de această măsură 700.000 de familii şi persoane singure.

Realitatea este că, deşi speranţa de viaţă a românilor este în creştere, speranţa de viaţă sănătoasă este în scădere. Deşi oamenii trăiesc mai mult, calitatea vieţii lor este mai proastă: în România, la 65 de ani, femeile pot spera doar la 4,7 ani de viaţă independentă şi bărbaţii la 5,3 ani. Acum 10 ani, cerul era mai senin pentru bătrânii noştri: femeile puteau spera la 7,8 ani sănătoşi, iar bărbaţii la 7,7 ani. Lucrurile s-au înrăutăţit pentru că am eşuat în a asigura acces la servicii de îngrijire şi de sănătate pentru vârstnici. Unde noi am dat greş, alţii au reuşit. Bătrânii Europei se pot aştepta la aproape 9 ani de trai fără nicio limitare a activităţii. Acest lucru demonstrează că noi, pur şi simplu, nu facem destul pentru părinţii şi bunicii noştri.

Tocmai pentru a rezolva aceste probleme, Programul de guvernare al PSD cuprinde prevederi referitoare la reducerea cu minim 35% a preţului medicamentelor inovative care şi-au pierdut patentul, dar şi crearea unui program naţional privind depistarea bolilor cardiovasculare cu risc major.

Am subliniat aceste realităţi româneşti pentru a arăta că în România de astăzi este mai multă nevoie ca oricând de politici sociale. Ele nu trebuie să fie de stânga sau de dreapta, cât timp sunt eficiente şi sunt în mod real folositoare pentru a combate sărăcia şi pentru a permite un trai decent şi sănătos.