Parliamentary debates

Domnul Ilie Dan Barna:

"Interminabilul surghiun al sirienilor - un flagel pe care trebuie să îl oprim"

Utilizarea de arme chimice ar trebui să ţină exclusiv de domeniul trecutului, la fel ca şi îndreptarea armelor împotriva propriilor cetăţeni. Acestea reprezintă însă normalitatea crudă pentru Siria ultimilor ani. Începând din 2013, Siria este un câmp de luptă între oamenii lui Bashar al-Assad şi sirieni, între forţe rebele şi sirieni, între organizaţii teroriste şi paramilitare şi sirieni. Avem de-a face nu doar cu un stat eşuat astăzi în Siria, ci şi cu un tărâm al măcelului, în care sute de mii de civili au murit şi mor, în continuare, sub ochii întregii comunităţi internaţionale.

Departe de a fi un caz singular, Siria reprezintă astăzi unul dintre statele blocate încă într-o logică a Războiului Rece, a sferelor de influenţă apărate dincolo de orice limită. Ca şi în alte cazuri din istoria recentă, opoziţia Rusiei blochează posibile soluţii fără a veni cu alternative reale. Şi în cazul recentului atac, efectuat cel mai probabil cu arme chimice din regiunea Ghouta de Est, soluţia încercată de comunitatea internaţională o reprezintă, ca şi în trecut, înfiinţarea unui mecanism de anchetă la nivelul ONU, soluţie care se loveşte însă de vetoul vehement al Federaţiei Ruse.

Susţinerea pe care o acordă astăzi Federaţia Rusă regimului Bashar al-Assad, dar mai ales sprijinul acordat în bombardamentele efectuate de forţele guvernamentale siriene asupra spaţiilor controlate de facţiunile rebele nu fac decât să multiplice efectele şi victimele unui război care durează deja de prea mult timp. În plus, fie că vorbim de acţiuni ale altor state din regiune, de sprijinul acordat de Statele Unite rebelilor moderaţi, ori chiar de bombardamente ale Statelor Unite, singurii paşi în orice direcţie au fost, în cele din urmă, îndreptaţi tot împotriva cetăţenilor sirieni. Este revoltător să asişti, în deceniul al doilea al secolului XXI, la un conflict civil care se prelungeşte sub ochii noştri şi care pare uneori că nu poate fi oprit de teama anumitor state de a nu marca un câştig pentru rivali.

Dincolo de numărul mare al victimelor, copleşitor în ceea ce priveşte populaţia civilă, conflictul din Siria a provocat şi un exod al sirienilor care au căutat refugiu fie în regiune, fie înspre Europa. Criza migraţionistă, care a tulburat Europa în ultimii ani, se datorează în cea mai mare proporţie acestui conflict îndelungat şi sângeros pentru care pare că nu se doreşte găsirea unei soluţii.

Existenţa ISIS în ecuaţie, pentru mai mulţi, ani nu a fost decât un alt flagel provocat sau cel puţin alimentat de condiţiile existente în Siria măcinată de conflictul dintre Assad şi propriii cetăţeni. A fost, fără doar şi poate, o perdea de fum perfectă pentru Assad şi pentru aliaţii săi principali, Rusia şi Iran, însă nici chiar în acest caz nu am asistat la un efort rapid şi concertat al comunităţii internaţionale, în mare măsură din acelaşi motiv pentru care nici astăzi nu asistăm la aşa ceva - opoziţia prelungită şi repetată a Rusiei în Organizaţia Naţiunilor Unite.

Avem nevoie de o soluţie identificată şi pusă în aplicare la nivelul comunităţii internaţionale, nu de acţiuni individuale. E necesară o rezolvare care să acopere nu doar stingerea conflictului, dar şi eliminarea cauzelor care au stat la baza acestuia şi care au eliminat potenţiale soluţii, inclusiv în ceea ce priveşte erorile venite din implicările altor state. Nu vom putea merge niciodată înainte în plan internaţional, atât timp cât dialogul şi cooperarea sunt excluse de către Vladimir Putin şi aliaţii săi, la fel cum nu va putea exista o soluţie, cât timp Bashar al-Assad - dovedit deja şi în trecut ca vinovat de atac cu arme chimice asupra sirienilor -, rămâne în funcţie.

Dacă Federaţia Rusă îşi continuă politica exclusiv de înfiinţare de bastioane în alte state, ori de întărire a celor existente, în Europa de Est sau în Orientul Mijlociu, fără a se ţine cont de mijloacele utilizate, istoria zilelor noastre va deveni una scrisă cu încălcări de drept internaţional, cu manipulări masive şi cu forme diverse de război împotriva cetăţenilor.

Perioada pe care o traversăm astăzi devine tot mai întunecată şi nesigură şi apasă tot mai mult asupra zilei de mâine, mai ales în contextul în care liderii de astăzi nu înţeleg cât de mult cântăresc deciziile lor pentru viitor. Abordări iresponsabile şi deviaţii majore către dictatură, aşa cum vedem nu doar în Orientul Mijlociu, dar şi în Rusia, Turcia sau chiar Ungaria, nu fac decât să complice un context regional şi internaţional deja complicat şi să readucă în actualitate practici şi evenimente specifice altor epoci.

În aceste condiţii, politica externă a România continuă să băltească în umbra PSD-ALDE, al căror Guvern nu este capabil să prioritizeze dosare de care va depinde pacea şi securitatea în regiune. Este şi pentru noi timpul să acţionăm, mai ales că avem, încă, o ambasadă la Damasc! Istoria se scrie indiferent dacă suntem sau nu în ea, însă dacă nu suntem prezenţi pe plan internaţional şi dacă nu ştim să ne pregătim alături de aliaţii noştri, ne aşteaptă vremuri tare grele.