Parliamentary debates

Domnul Mihai Niţă:

"Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor"

În fiecare an, la data de 12 iunie, este marcată Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor. Instituită în anul 2002, de Organizaţia Internaţională a Muncii, această zi are ca scop atragerea atenţiei asupra dimensiunii acestui fenomen şi asupra procedurilor de urmat pentru a elimina această practică.

Peste jumătate dintre copiii planetei sunt expuşi celor mai grave forme de exploatare prin muncă. La nivel mondial, peste un miliard şi jumătate de oameni trăiesc în ţări afectate de conflicte militare şi instabilitate socială. O mare parte dintre cei 168 de milioane de copii exploataţi prin muncă trăiesc în astfel de zone.

În România, statul acordă o mare atenţie condiţiei copilului, dar nu putem afirma că s-a făcut tot ce trebuie. Mai avem multe de rezolvat, în special pentru copiii din mediul rural. Mai există copii care nu merg la şcoală sau care abandonează şcoala. Mai întâlnim copii care cerşesc pe stradă, sunt învăţaţi să fure, sunt exploataţi prin diverse forme de muncă în folosul părinţilor care nu vor să muncească.

Însuşi sistemul educaţiei trebuie îmbunătăţit, pentru asigurarea premiselor de succes la care visează orice părinte pentru copilul său. Dar educaţia începe de acasă. În această privinţă, instituţiile abilitate ale statului n-au înţeles prea bine că educaţia prin muncă, fără a depăşi limitele rezonabile ale acestui proces, este aceea prin care se formează personalitatea copilului, care învaţă să fie responsabil pentru comportamentul său, ceea ce va fi util în viaţă, pentru el şi pentru societate.

De la vârsta cea mai fragedă, copilul trebuie să înveţe ce înseamnă rigoarea, întrajutorarea şi disciplina. Putem prelua, în această privinţă, exemplul Japoniei, o ţară cu standardele cele mai înalte de civilizaţie, unde copiii sunt obişnuiţi de mici să preţuiască valoarea muncii, ei înşişi prestând unele activităţi gospodăreşti în şcoli şi grădiniţe.

Cei mai vârstnici dintre noi primeam, în copilărie, mici responsabilităţi de la părinţi, ceea ce nu ne prea convenea atunci, pentru că ne afectau timpul de joacă, niciodată îndeajuns. Dar în felul acesta am învăţat de mici că viaţa pe care urma să o luăm în piept nu înseamnă numai plăcere, că ne vom confrunta şi cu obstacole pe care trebuie să le depăşim, pentru a ne bucura apoi de succes. Este o formă de educaţie specifică marilor performeri, din toate domeniile, care au suportat numeroase privaţiuni şi au fost supuşi la eforturi grele, pentru a se putea bucura ulterior de izbândă. Nu există încă o altfel de reţetă a succesului, mai ales pentru cei care se nasc în familii cu venituri pecuniare modeste, specifice ţării noastre. Chiar şi unele familii foarte înstărite, dar preocupate de viitorul propriilor copii, procedează similar. Aşadar, munca nu constituie o formă de exploatare atunci când serveşte educaţiei copilului, dacă părinţii şi educatorii tratează fenomenul cu bună-credinţă şi cu raţiune sănătoasă.

La şcoală, munca poate fi tratată incipient ca o joacă, pentru a deveni, în acelaşi timp, atractivă. Este vorba despre activităţi şi întreceri sportive sau artistice, pe care nu se mai pune un accent deosebit în ultima vreme, rezultatele fiind vizibile. În privinţa educaţiei cetăţeneşti, constatăm o serie de greşeli foarte grave ale unor părinţi care, de pildă, îşi duc copiii la diverse manifestaţii publice cu risc de violenţă. Evident, nu pot fi educaţi sănătos într-un astfel de mediu. Unii dintre ei aduc acolo şi animale de companie, precum câinii, animale ataşate de om, dar care pot deveni imprevizibile în anumite condiţii. Instituţiile statului care au în sarcină protecţia copilului nu intervin în aceste cazuri, frecvent semnalate în mass-media. Mi-a fost dat să văd, la un miting de protest, o copilă de vreo patru anişori, cum striga, împreună cu adulţii - "Hoţii, hoţii!...", în timp ce tatăl său o purta pe umeri. Traumatizantă imagine, pentru care ar trebui traşi la răspundere părinţii şi instituţia plătită de stat să-i protejeze pe cei mici.

Ziua de 12 iunie trebuie să constituie, anual, prilejul optim pentru a corecta aceste vicisitudini capabile să deformeze caractere, la o generaţie care mâine va veni în locul nostru, celor care nu ne ocupăm îndeajuns de educarea tinerelor vlăstare.