Parliamentary debates

Domnul Nicolae Giugea:

"O economie performantă nu cunoaşte sintagma «salariul minim»!"

Nu s-a întrebat nimeni de ce, în mai multe rânduri, cetăţenii elveţieni au refuzat, prin referendum, prin voinţa lor, să aibă o lege care să stabilească nivelul salariului minim care se poate acorda salariaţilor la nivel naţional? Şi în cazul Confederaţiei Elveţiene nu vorbim despre un salariu minim de câteva sute de euro, ci de peste 3.700 de euro, adoptat temporar într-un canton francez, nu la nivel naţional.

Nu îşi pune nimeni întrebarea de ce, în România, unul din trei angajaţi din economie este plătit cu salariul minim? Personal, nu intru între cei care freamătă de bucurie după decizia europeană de uniformizare a salariului minim pe economie la nivelul statelor membre, pentru că şi teoria, dar şi practica ne demonstrează că prezenţa salariilor mici este expresia economiilor slabe, slab capitalizate, cu productivitate redusă a muncii. Apoi, nu cred că ne dorim ca toţi angajaţii din ţară să aibă salarii minime, ci salarii mari, obţinute în domenii tehnologice de vârf, cu valoare adăugată brută superioară.

În nicio economie nu vor exista salarii mari, atâta vreme cât activităţile productive sunt bazate pe o utilizare intensivă a muncii slab calificate, în detrimentul muncii superior calificate şi dotate cu elemente moderne şi performante de capital. Dacă ne uităm la evaluările Băncii Naţionale şi ale Comisiei Europene, în România doar câteva zone, cum ar fi Bucureşti-Ilfov, Cluj sau Sibiu, au economii bazate pe activităţi superioare, lucru reflectat şi în nivelul salariilor din aceste regiuni. Dar ce ne facem cu restul ţării, unde productivitatea este mică şi salariile pe măsură?

La Craiova suntem norocoşi că un investitor precum Ford generează valoare adăugată mare, transfer de tehnologie şi efecte pozitive în economia judeţului. La fel se bucură şi argeşenii cu fabrica Dacia. Dar cu o floare, nu se face primăvară!

Pentru dezvoltarea economică puternică, avem nevoie de mulţi investitori puternici care să stimuleze şi dezvoltarea capitalului autohton. Este îmbucurător faptul că investiţiile străine directe au crescut substanţial în anul 2022, demonstrând că România are încă multiple atuuri de competitivitate: angajaţi bine calificaţi, resurse de calitate. Însă ştim cu toţii că investiţiile majore se duc tot în zonele puternic dezvoltate, acolo unde se interconectează cu alte investiţii deja existente şi unde administraţiile locale primesc investitorii cu braţele deschise, nu îi gonesc de la uşă.

De aceea, cred că atenţia actualei coaliţii de guvernare ar trebui să se concentreze pe o distribuţie armonioasă a investiţiilor publice şi private la nivel naţional şi pe o atenuare a decalajelor de dezvoltare între provinciile ţării. Doar atunci vom avea şi la Craiova, şi la Calafat salarii mari ca la Bucureşti sau Cluj Napoca.