Parliamentary debates

Domnul Nicolae Roman:

"Aceeaşi problemă - pensiile militare nu sunt pensii speciale"

Motto: "Poporul care nu-şi hrăneşte armata proprie va fi nevoit să hrănească armata duşmanului" - Napoleon Bonaparte.

Există un interes şi o preocupare pentru ca, periodic, să se repună în discuţie problema falsă că pensiile militare sunt pensii speciale. Astfel, s-a creat o atitudine de invidie a altor categorii sociale, faţă de militari. De fapt, pensii speciale au oamenii politicii care după un mandat primesc indemnizaţii ca foşti demnitari, de orice rang, dar şi alte categorii sociale.

De când există consemnări despre armatele lumii se specifică faptul că militari, la retragere din activitate, primesc pensii de stat (sub diferite denumiri).

Creată prin "Legea 1712/ 03 decembrie 1864", asupra poziţiei ofiţerilor, pensia militară stipulează că: "solda disponibilităţii este hotărâtă la 4/5 din solda activităţi".

Prin "Legea organizării armatei în România" din 03 iulie 1865 se specifică: "subofiţerii şi soldaţii care au servit sub drapel 25 de ani, vor avea dreptul la pensie".

Pensia militară este o formă de recunoaştere de către stat a sacrificiilor impuse de exercitarea profesiei de militar. Sunt astfel, compensate riscurile, interdicţiile, restrângerea unor drepturi şi libertăţi stabilite prin lege, în timpul activităţii.

Există o atitudine ostilă pensionarilor militari. În niciuna dintre emisiunile în care sunt criticate pensiile speciale şi unde se vorbeşte eronat şi despre pensiile militare, alături de cele ale primarilor, demnitarilor politici, magistraţilor, aviatorilor, diplomaţilor etc., nu sunt invitaţi reprezentanţi ai militarilor, sau dacă sunt consultaţi telefonic, le sunt ignorate criteriile tehnice care fac distincţia între pensiile militare şi cele civile.

Fără a se ţine cont de specificul profesiilor se stabilesc nişte criterii de recalculare după bunul plac al unor decidenţi, ajutaţi de umili funcţionari. Nu se doreşte recunoaşterea inexistenţei egalităţii de tratament între civili şi militari pentru că nu se pot compara activităţile celor două categorii profesionale distincte - civili şi militari, în nici o situaţie, în activitate sau la pensie, situaţie în care militarii menţin obligaţii faţă de Patrie.

Intenţionat se omite specificarea faptului ca admiterea României în NATO s-a reuşit prin marile eforturi şi prestaţia excelentă a Armatei Române, în primul rând. Acesta este şi motivul pentru care nu se discută prevederile Tratatelor de aderare la NATO şi la UE care precizează tratamente specifice militarilor activi şi în rezerva Armatei Române.

Oare nu se înţelege că Armata unui stat este garantul suveranităţii şi a integrităţii sale?

Ea este menită să apere pământul, resursele, economia, tradiţiile acelui stat şi este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.

Numai o armată puternică asigură perpetuarea unei naţii!