Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, doamna deputat Leonida Lari, vă rog.

Se pregăteşte domnul deputat Petre Ţurlea. Este aici, da? Da.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimaţi colegi,

Între 1992-1993 a avut loc războiul din Transnistria, în care am pierdut sute de români care îşi apărau hotarele şi drepturile de existenţă. Dar aceşti români au fost căsăpiţi de forţele străine de ocupaţie, or, în febr.1999 românii care îşi apărau dreptul la muncă şi la existenţă au fost ucişi de fraţii lor, tot români. Au murit mineri, au murit loviţi de paturi de armă, ba chiar împuşcaţi. Se zice că mulţi dintre ei au fost aruncaţi în Olt. Aceşti mineri sunt, în primul rând, oameni pe care îi aşteaptă cineva acasă: soţii, copii, iubite, părinţi. Şi-i aşteaptă să vină cu nişte probleme rezolvate în privinţa vieţii de toate zilele, căci aşa a fost anume mobilul lor de plecare către Bucureşti. Mai apoi, abia în februarie minerii s-au alăturat lui Miron Cozma care a fost condamnat la 18 ani de închisoare şi această alăturare au făcut-o dintr-un sentiment de solidaritate, de ortaci. Aceasta anume i-a adus alături de cel condamnat şi nu îndemnurile PRM, căruia i se pun în cârcă şi vrute şi nevrute. Orice minte liberă care gândeşte îşi dă seama că e prea de tot să-i dai unui om 18 ani de puşcărie, un om care nu a ucis pe nimeni. Dar să ne întrebăm, să ne punem o întrebare lucidă, oare, ce se doreşte? Ca toată Opoziţia să zacă în puşcării? Această Opoziţie, la vremea când era la putere, nu a băgat pe careva dintre actuali aflaţi la Putere în puşcării.

Dar, să ne întoarcem la mineri. Unii dintre ei n-au mai ajuns acasă, nici nu vor mai ajunge, decât morţi. Să zicem că minerii au greşit prin fapta neautorizată de a protesta. Dar cine sunt făptuitorii primi ai acestori mineriade, dacă nu acei cu pâinea şi cuţitul în mână? Cauza întotdeauna precede efectul, anume, ei, guvernanţii, sunt adevăraţii făptuitori ai ultimelor mineriade. Întâi prin sărăcirea şi înfometarea populaţiei din această categorie socială şi, doi, pentru săvârşirea crimei de ucidere în masă a unor oameni lipsiţi de apărare, ei, făptuitorii cauzanţi, ar trebui să fie puşi sub acuzare. Căci faptele lor luate împreună conţin elementele de genocid asupra poporului român. Ce urmau să facă aceste mii de oameni disponibilizaţi pe timp de iarnă, fără pâine pentru copiii lor? Să culeagă floricele de primăvară sau fructe de toamnă? În fond, nu minerii au atacat, ci dimpotrivă poliţiştii au atacat pe minerii protestatari.

Ceea ce s-a întâmplat, această răfuială sîngeroasă este o lovitură în plexul solar al poporului român, nu o lovitură de stat, e peste răbdarea oricăruia dintre noi, această batjocură pe faţă a inteligenţei românilor. Ba, unii politicieni recunosc un stat în stat, Republica Moldova, ba alţi politicieni dăruiesc Bucovina Ucrainei, ba încă, alţii ucid pur şi simplu cu sânge rece nişte oameni sărmani care se luptă pentru dreptul lor la existenţă.

Considerăm că ajunge, până aici a fost, până la vărsare de sânge omenesc. Orice sânge vărsat strigă la Dumnezeu! Şi se ştie, la Judecata de Apoi nu vor fi chemaţi numai indivizii, ci şi neamurile, adică popoarele.

Şi, oare ce ar putea să spună un individ despre modul cum şi-au ciopârţit propriul lor popor? Deocamdată, noi suntem de aici şi cerem să se înceteze teroarea care s-a declanşat în ţară, pentru că şi sprijinitorii din afară, ai actualei puteri, vor da înapoi în faţa numărului impresionant de mineri dispăruţi şi a săllbăticiei primitive cu care au fost ucişi.

Vă mulţumesc.