Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Invit la microfon pe domnul Cristian Sandache şi se pregăteşte domnul Vlad Hogea.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

"Veniţi alături de mine toţi cei mărunţi, toţi cei care se simt excluşi" afirma, duminică noaptea, Jean-Marie Le Pen, liderul Frontului Naţional Francez, unul dintre finaliştii alegerilor prezidenţiale din Franţa.

La o privire superficială am fi tentaţi să nu acordăm o preocupare deosebită unui eveniment ce aparţine, în fapt, vieţii politice interne din hexagon. În aparenţă. În realitate, însă, rezultaltele primului tur ale prezidenţialelor Franţei semnifică efectele pe care le pot avea asupra unui segment al electoratului dintr-o ţară cu solidă tradiţie democratică, eşecurile reale sau imaginare ale politicianismului, o anumită exasperare a celor mai defavorizaţi, în faţa retoricii clasice, vizavi de un discurs atipic, pe alocuri frust şi chiar incitant prin aparenta energie degajată. Dacă adăugăm aici şi faptul, deloc de neglijat, că iniţiatorul acestui tip de discurs nu a exercitat niciodată puterea politică, rezultă că pentru unii oameni, care se simt cu adevărat străini sufleteşte în propria lor ţară, un astfel de comportament politic devine o tentaţie.

Demagog de mare talent, îmbinând ca un predicator straniu spaimele colective cu ideea apărării interesului naţional, liderul extremei drepte franceze este semnificativ ca prezenţă pentru o întreagă galerie de personaje gen Iorg Heider sau Vladimir Jirinovski, ultimul, de altfel, oferindu-se să-l susţină personal pe Le Pen.

Pentru noi, românii, acest rezultat trebuie să ne facă mai atenţi în ceea ce priveşte căile prin care modelul democratic, cu toate articulările sale, este aplicat în planul realităţii româneşti. Corupţia, sărăcia, atitudinea faţă de oameni, prestaţia politicienilor, totul este contabilizat cu ocazia alegerilor, iar anumiţi oameni pe care, în nici un caz, nu trebuie să-i dispreţuim optează pentru unii politicieni care ştiu să le exploateze cu abilitate frustrările. Astfel de exemple se pot întâlni în toate ţările.

Unii cu un soi de populism băşcălios, dând impresie electoratului că fac corp comun cu el, că dispreţuiesc la rândul lor pe îmbogăţiţii de mucava, pe prigonitorii celor săraci. Alţii fac apel la arsenalul neomesianismului politic, la retorica populată din belşug cu teme esenţiale ale mitologiei sau istoriei popoarelor respective. E nevoie însă de soluţii economice, sociale, politice cu adevărat democratice. E nevoie ca pe cei mai săraci şi mai defavorizaţi dintre noi să-i tratăm mereu cu înţelegerea cuvenită şi să nu le jignim demnitatea. Niciodată un grup sau un segment mai larg de oameni nu trebuie culpabilizat sau demonizat pentru o anumită opţiune politică, chiar dacă aceasta nu convine majorităţii.

Democraţia autentică presupune însă cultivarea dialogului şi impunerea acelor modele economico-sociale cu adevărat benefice pentru ca nici un demagog, fie el şi seducător pe alocuri, să nu mai vândă iluzii periculoase celor aflaţi - parafrazându-l pe Emil Cioran -"pe culmile disperării".

Vă mulţumesc.