Cristian Sandache
Cristian Sandache

Sittings of the Chamber of Deputies of September 19, 2002

Sittings of the Chamber of Deputies of September 19, 2002

  1. Intervenţii ale domnilor deputaţi:
  1.5 Cristian Sandache - răspuns la o interogaţie: "Pe cine deranjează domnul Adrian Năstase?";

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................

Îl invit pe domnul deputat Cristian Sandache să ia cuvântul. Va urma domnul deputat Napoleon Pop.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Titlul intervenţiei mele de astăzi este de fapt o interogaţie: "Pe cine deranjează domnul Adrian Năstase?"

Departe de mine intenţia de a scrie o odă domnului prim-ministru Adrian Năstase. Nu are nevoie de aşa ceva, după cum acest gen literar pare din ce în ce mai străin sensibilităţilor omului contemporan. Aş încerca doar să îi identific, sub aspectul tipologiei, pe aceia care - din perspectiva politicii - se manifestă cu radicală ostilitate faţă de maniera sa de a face politică şi, nu în ultimul rând, faţă de un anumit stil Adrian Năstase. Ei aparţin mai multor categorii. În genere, îi enervează la culme ironiile premierului, ironii pe care le identifică în chip invariabil, cu o presupusă superficialitate a acestuia. Or, ironiile reprezintă apanajul spiritelor profunde. Belicoşi, asurzitori şi întunecaţi, criticii domnului Năstase agită de zor tingirea seriozităţii absolute. De nu mă înşeală cumva memoria, Göethe scria că: "Doar proştii sunt serioşi".

Adrian Năstase îi supără grozav pe "băieţii-de-băieţi" ai politicii româneşti, pe mardeiaşii cuvintelor şuierate cu zgomote de "birds’ park", pe aceia care sărută continuu poporul pe creştet, rugându-se ca Sf. Vineri să le mai păsuiască o clipă apropierea funiei de laţ. Adversarii teribili ai domnului Năstase vorbesc mereu despre extraordinara lor virilitate biologică şi politică, uitând de fapt că un bărbat autentic nu se loveşte niciodată cu pumnul în piept, în scopul de a-şi etala cuceririle.

Adrian Năstase nu place pentru că este exigent cu mediocrităţile şi respinge bădărănia ca dat existenţial, gândeşte pentru viitor, şi nu osificat, iar nu în ultimul rând este atipic, în sensul că nu se bate pe burtă cu cetăţeanul turmentat, turmentându-l şi mai mult cu iluzii.

Pentru unii politicieni români, rigoarea premierului este identificată cu duritatea şi răceala. Semănătorismul politicianist cu demagogii de săpun şi vorba a la Vasile Militaru, recitate cu capul în jos, nu are cum a fi compatibil cu profesionalismul politic. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.