Parliamentary debates

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Din nou fac apel la înţelegerea corectă a textelor regulamentului, care face distincţie între interpelări şi declaraţii politice.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Ionica Popescu.

Doamna Ionica Constanţa Popescu:

Bună dimineaţa.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să vorbesc azi despre un subiect des dezbătut de o mare personalitate a României, un Om pe care Dumnezeu l-a ales aseară să vegheze şi să ne critice dintr-o altă dimensiune. Aşa cum spunea domnul Octavian Paler, a muri înseamnă de fapt "a te muta într-o stea". Îmi cer scuze, Domnule Paler, că nu mă voi ridica la înălţimea scriiturii dumneavoastră.

Dumnezeu să vă odihnească în pace!

Intervenţia mea se numeşte: "Importanţa lui Kondyakov în suspendare şi cele 5 minute ale lui Traian Băsescu".

"Agenturilii" străine ale lui Ceauşescu se abat asupra ţărişoarei noastre deghizate în Kondyakov. Informaţia a fost devoalată în urmă cu câteva zile de nimeni altul decât preşedintele suspendat al naţiunii, luptătorul luminii în varianta Băsescu.

Fraţi români, Rusia şi-a trimis masonul care să-l distrugă pe super Băse cel grabnic vărsătoriu de sânge de oligarhi. Iar instrumentele pierzaniei luptătorului sunt veşnicii inamici ai domniei sale - la propriu şi la figurat - parlamentarii. Acum, 322 la număr. Alţii decât slujitorii săi fideli pe care se bazează pentru reinstaurarea "democraţiei" dictaturii în România.

Ca să vezi!

Suspendarea preşedintelui României, eveniment unic pe scena politică românească şi suficient de rar întâlnit în politica mondială, a stârnit cele mai aprinse patimi. La îndemnul şi sub masca ipocrită a unui preşedinte suspendat, românii au ajuns să se urască unii pe alţii.

În anul de graţie 2007 şi într-o Românie pe care se laudă că a îndreptat-o cu faţa spre Vest, domnul Băsescu îndeamnă cetăţenii să arunce peste balconul parlamentului 322 de cetăţeni români, de parlamentari. În aceeaşi Românie, preşedintele ameninţă 322 de oameni, parlamentari, că după 19 mai le va arăta el cine este stăpânul. Şi îi acuză nefondat că practică o aşa-zisă "dictatura parlamentară", de care n-am auzit.

Ştiţi ceva? Eu chiar îl cred pe domnul Băsescu atunci când se laudă că domnia sa a îndreptat România cu faţa spre Vest. Îl cred, pentru că este clar că a vrut ca România şi românii să nu-l vadă când îi/o siluieşte cu metode ca-n Est. Cu metode staliniste. Pentru un om care şi-a făcut un titlu de glorie din condamnarea comunismului, practicarea metodelor staliniste, totalitare, dictatoriale, este o oroare mai mare decât dispariţia flotei României sub mandatul ministrului transporturilor, Traian Băsescu.

Domnul Băsescu învrăjbeşte românii între ei. Domnul Băsescu întoarce România la începuturile anilor 90, când divorţau oamenii după 20 de ani de căsnicie, pentru că unii ţineau cu Iliescu şi alţii cu Ion Raţiu, când prieteni de o viaţă îşi spuneau vorbe grele şi îşi întorceau spatele pentru totdeauna, fiindcă nu împărtăşeau aceleaşi simpatii politice. Parlamentarii, între ei chiar, au ajuns să-şi spună vorbe grele, iar cei din afara sferei 322 fac declaraţii politice din care transpare superioritatea şi vădita scârbă faţă de cei ţintuiţi cu arătătorul de salvatorul neamului românesc, Traian Băsescu.

Preşedintele suspendat foloseşte toate tipurile de manipulare cuprinse în cărţile tematice. Se foloseşte de angoasele românilor săraci, de teribilismul unora dintre tineri, spune ce vrea să audă orice om, şi nu ceea ce trebuie să spună şi să facă, şi, nu în ultimul rând, foloseşte metoda: "spune despre mă-sa că e (îmi cer scuze) curvă, că, până se străduieşte el să demonstreze că nu este aşa, timpul a trecut, tu ai câştigat şi oamenii oricum nu mai au timp să-l asculte pe celălalt spunând ceva despre mama lui".

Cea mai recentă găselniţă a preşedintelui suspendat este aversiunea unora dintre români faţă de ruşi. Uitând de Puşkin şi Esenin, unii români îşi mai amintesc doar de armata roşie ocupantă. Traian Băsescu a găsit ţapul ispăşitor al suspendării sale, idolul căruia i-au făcut chip cioplit şi la care s-au închinat cei 322 de "iresponsabili" în preziua sacrificării mielului Traian.

Pe jumătate mâncat de lup, mielul Traian a făcut o ultimă sforţare şi a arătat spre Kondyakov. Care Kondyakov? Cum care? Cel cu care s-au întâlnit masonii şi cu diavolul de Tăriceanu ca să pună la cale suspendarea executată de cei 322, care, nu uitaţi, trebuie aruncaţi peste balcon.

Ieri, preşedintele suspendat ne-a spus că, de fapt, "Kondyakov e prea mic", pentru ca să-i fi putut crea dânsului probleme. Cine l-o mai fi auzit în vacarmul stârnit printre românii prea puţin iubitori de ruşi? Mai nimeni. Cine-şi mai aminteşte că azi preşedintele spune un lucru pe care ulterior îl retractează? Aproape nimeni.

De fapt, importanţa lui Kondyakov în suspendarea lui Traian Băsescu are aceeaşi valoare ca cele 5 minute pe care şi le-a acordat preşedintele ca să-şi strângă operele de pe biroul de la Cotroceni şi să se ducă în vila din Mihăileanu pentru o lună de pauză. Are aceeaşi valoare pe care a avut-o cuvântul său privind cele 5 minute. Adică nici una!

O cacealma după alta, o minciună după alta. Asta este tot ce ne-a servit preşedintele suspendat, pe vremea când Kondyakov încă nu se ivise la hotarele ţării, pe vremea când preşedintele jucător exersa cacealmaua în cabinetele Palatului Cotroceni. Când asta n-a mai ţinut, pac cu Kondyakov la Războiu'.

Am o veste pentru domnul Băsescu: "Cine seamănă vânt, culege furtună".

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.