Parliamentary debates

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamna deputat Luminiţa Iordache, din partea Grupului deputaţilor declaraţi independenţi, după care, în aceeaşi zonă, domnul Cătălin Cherecheş.

Domnul Vasile Soporan a depus în scris.

Doamna Luminiţa Iordache:

Ca independentă, domnule preşedinte de şedinţă, vă sfătuiesc, la vârsta asta, să nu vă mai îndrăgostiţi, că este cam periculos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Niciodată nu e periculos să te îndrăgosteşti.

Doamna Luminiţa Iordache:

Ba e periculos, întrebaţi-i pe cei care au făcut-o.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi, stimate colege,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "O lume nebună, nebună, nebună" în care cred că ne regăsim cu toţii.

Dacă citim titlul şi facem o pauză, ne putem gândi la ce oare se referă. Şi sigur că titlul ne duce cu gândul la un film turnat mai demult, sau la o piesă de teatru, sau la o glumă, o glumă obişnuită şi poate de ce nu, la o glumă proastă.

Dar eu nu m-am gândit la o glumă, nici măcar la un banc sau o snoavă, ceva, m-am gândit să traduc în câteva cuvinte simple vremurile pe care le trăim. Te uiţi în jur şi nu te lămureşti. Ce se întâmplă cu adevărat? Trăim o vreme normală cu oameni normali, între oameni normali? Noi suntem normali sau cei de lângă noi nu sunt normali? Sau totul invers sau pe dos?

Poţi să te uiţi în jur şi să ai senzaţia că totul în jurul tău e perfect aşa cum ne-am închipui sau ne-am dori? Sau totul e o închipuire şi nu ştim niciunul dintre noi care e adevărul sau care e minciuna! Cine are dreptate dintre toţi cei care se erijează în apărătorii tuturor lucrurilor normale şi poate niciunul dintre ei nu e conştient că nici el măcar nu e normal?

Şi în lumea asta nebună nu ştii nici măcar cine e mincinos sau cine nu, cine e sănătos şi cine e bolnav. Stai şi te întrebi oare cine din Opoziţie crede cu adevărat că are dreptul să arunce primul cu piatra? Cine poate face opoziţie? Critică o lege la care nici măcar nu s-au aplecat măcar un minut asupra ei. Critică un vot dat de cei ce stau în sală la dezbateri, iar ei pleacă dezinvolţi la o bere sau la o întâlnire de afaceri. Te uiţi apoi cu câtă nonşalanţă părăsesc sala de şedinţe, tocmai ca să poată apoi găsi motive de atac. Te uiţi la ei şi îi vezi când armele lor se întorc chiar împotrivă-le şi apoi o face fiecare pe lupul moralist...

Chiar, lor cine le ia din leafă?

Stai şi te întrebi dacă tot din lumea asta nebună fac parte şi sindicaliştii sau, mă rog, şefii lor care ba sunt cu puterea, ba sunt cu opoziţia, după caz, ba vor să nu-şi declare averile, că, de, ei nu trebuie să dea socoteală nimănui, că ei dispun de banii celor ce muncesc şi nu de banii "deştepţilor". Şi tot ei, sindicaliştii, le spun celor care i-au ales ca sunt cei mai sfinţi, că nici usturoi nu au mâncat şi nici gura nu le miroase, dar dau cu subsemnatul alături de Vântu. Dacă ar putea săracul muncitor să ştie cu adevărat ce bani învârt ei în lumea asta nebună...!

Şi mai stai şi te întrebi că din lumea asta fac parte şi doctorii care ne ameninţă ca lasă bolnavi în paza celei cu coasa, că nu le mai ajung banii şi pleacă unde văd cu ochii... Dar nu se gândesc că noi toţi cei care, de altfel, ne confundăm şi noi cu nebunia asta, le-am suportat din taxe şi impozite şcoala asta românească pe care au absolvit-o cu mândrie, şi vor să plece aiurea, să aibă grijă de alt bolnav, care oricum nu-i va mai pune plicul în buzunar, şi dacă treci în cont şi lucrul ăsta, parcă la sfârşit de lună tot atât câştigă, dar cum să aibă grija de sănătatea amărâtului din ţara lui?

Şi profesorii, în ce lume trăiesc ei oare ? Au cerut salarii mari când au ştiut că nu au de unde lua, când şcoala românească trăieşte într-o lume nebună, unde copiii nu mai iau bacalaureatul, unde taxa pe o şedinţă de pregătire depăşeşte un sfert din salariul minim, unde nu mai este exemplul învăţătorului de la ţară care era dedicat numai şi numai şcolii.

Şi funcţionarii publici trăiesc într-o lume mai nebună decât nebună. Cer numai drepturi, dar uită ca au stârnit o revoltă în lumea celor pe care ei îi cred nebuni. Deveniseră o clasă de lux în România, aveau numai drepturi şi stimulente şi numai dispreţ pentru cei pe care trebuiau să-i slujească.

Şi poliţiştii care parcă sunt mai nebuni ca infractorii, că după ce sunt prinşi chiar ei în flagrant, tot ei fac grevă ca şi cum s-au înţeles cu ăia să aibă cale liberă la nebunii.

Şi Voiculescu, şi Ponta, Tăriceanu sau Antonescu, şi toţi cei de lângă ei au condus România tot dintr-o lume a lor nebună, nebună.

Şi toate guvernele de până acum care au condus ţara asta ca şi cum şi ei ar fi provenit dintr-o lume nebună.

Şi toată această lume nebună de politicieni, trecuţi şi prezenţi, care dacă ar face front comun şi s-ar gândi la acest popor, care nebun a fost că i-a votat, poate am trece de nebunia asta, şi lumea asta nebună, nebună, nebună am vedea-o numai în emisiuni de umor, unde să putem râde, dar într-o pace naţională, cu burta plină şi copii învăţaţi, cu nepoţi sănătoşi, cu legi normale, cu salarii mari sau mici, dar sigure.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamna deputat.

Să ştiţi că nu mă iau după dumneavoastră şi dacă pot să mă îndrăgostesc, mă îndrăgostesc. Măcar acum, că mai târziu nu se ştie, poate ne luaţi şi acest drept.