Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Pensionarii, categorie ignorată de guvernanţii români!"

Organizaţia Naţiunilor Unite a apreciat în anul 1990 că este necesar ca statele lumii, guvernele lor să omagieze generaţiile vârstnice, pentru contribuţia lor la dezvoltarea societăţii. Unul din aceste documente este Rezoluţia numărul 45/106 din 14 decembrie 1990, prin care ONU a stabilit ca ziua de 1 octombrie să fie înscrisă în calendarul lumii ca Zi Internaţională a Persoanelor Vârstnice.

Această decizie nu a fost o acţiune singulară, dintre acestea am putea aminti de Planul internaţional de acţiune pentru probleme legate de îmbătrânire de la Viena, adoptat în 1982 de Summit-ul mondial şi aprobat ulterior de Adunarea Generală a ONU.

În timp ce în ţările civilizate această zi este un motiv de bucurie, de sărbătoare, la noi guvernanţii au uitat de datoria morală pe care o au faţă de persoanele vârstnice, au uitat că sunt datori să le ofere condiţii mai bune de viaţă, măcar pentru simplul fapt că cei în vârstă şi-au făcut la vremea lor datoria faţă de ţară şi faţă de generaţia actuală. Nimic nu poate fi mai înfiorător pentru statul român decât realitatea zilelor în care trăim. Odată cu micşorarea pensiilor, a ajutoarelor sociale, pensionarii îşi duc zilele care le-au mai rămas în sărăcie, boli, foame. Aceşti bătrâni erau socotiţi cândva nădejdea ţării.

Pensionarul român nu aşteaptă doar o masă oferită în scop electoral din mila celor de la putere sau un pachet cu diferite alimente, ci doreşte să fie respectat, să i se asigure asistenţă medicală de calitate, un trai decent şi respect, şi nu "coşul de solidaritate", care nu va rezolva nimic pe termen lung, ci doar va deveni o altă pomană electorală.

"Cine n-are bătrâni, să-i cumpere!", spune o vorbă din popor. Pentru acest guvern, bătrânii au devenit o povară de care trebuie să scape cât mai repede: au scumpit medicamentele, au desfiinţat spitalele!

Principala responsabilitate a Guvernului actual ar trebui să fie aceea de a asigura, pentru persoanele vârstnice, un minim de decenţă, astfel încât să nu mai fie priviţi doar ca simplă masă de manevră electorală. Aceştia ar trebui să fie văzuţi ca persoane care au muncit o viaţă întreagă şi care au dreptul de a fi respectaţi.