Parliamentary debates

Domnul Neculai Iftimie:

"«Ferma de lângă casă» - proiect de un real folos"

Studiind în ultimele zile Proiectul "Ferma de lângă casă" al Asociaţiei Gospodarilor din România ESTAR, am ajuns la concluzia că acesta poate fi de un real folos atât gospodăriilor ţărăneşti, cât şi economiei naţionale.

Constat că România este printre puţinele ţări în care 47% din populaţie trăieşte în mediul rural. Viaţa în acest mediu, vrem nu vrem, este indisolubil legată de creşterea animalelor.

În momentul de faţă, în România există 2.247.000 de gospodării ţărăneşti care se pretează la organizarea fermelor de lângă casă bazate pe producţia zootehnică, ţinând însă cont de legislaţia protecţiei mediului.

În agricultura României, gospodăria ţărănească poate fi o întreprindere individuală, având ca scop obţinerea de produse agricole, prelucrarea lor primară şi comercializarea cu preponderenţă a propriei producţii agricole.

Gospodăria ţărănească ar putea să funcţioneze oriunde există o bucată de pământ, pentru că oamenii o asociază cu produsele naturale, mai bune decât cele din magazine şi o caută.

Gospodăria ţărănească are însă câteva caracteristici remarcabile şi anume, membrii săi nu ies la pensie, este o formă simplistă de economie circulară, în cadrul ei totul este folosit, nimic nu se pierde.

Caracteristica gospodăriei ţărăneşti reiese din complementaritatea sa faţă de marea exploataţie. Cea dintâi, spre deosebire de marea exploataţie, nu produce pentru piaţă. Totuşi, fiecare dintre noi doreşte să cumpere acele produse care se regăsesc în gospodăria ţărănească.

Gospodăria ţărănească are o tradiţie istorică, din epoca în care totul se făcea în casă şi în gospodărie.

Având în vedere structura proprietăţii şi a gospodăriilor, dar şi alţi factori precum dezindustrializarea, migraţia tinerilor, lipsa dorinţei de asociere pentru producere, procesare şi comercializarea produselor, pe fondul îmbătrânirii populaţiei şi a creşterii numărului de pensionari şi asistaţi social, gospodăria ţărănească este ameninţată ca existenţă, multe sate fiind în curs de depopulare.

În acelaşi timp, invazia agresivă a produselor alimentare din import reduce considerabil comercializarea produselor agricole ale micilor agricultori.

Sunt sigur că dezvoltarea şi consolidarea gospodăriei ţărăneşti vor constitui preocupări pentru salvarea satului românesc, pentru a-l transforma într-o unitate lucrativă a familiei de ţărani care să-şi asigure existenţa, cât şi continuitatea unui neam pe acest teritoriu.

Astăzi, gospodăria ţărănească ar putea deveni o fermă familială prin implementarea proiectelor tip cu ajutor financiar naţional şi european, cultivând în tânăra generaţie înclinaţia pentru noile standarde ale tradiţionalului în producţia gospodăriei.

În fapt, avem de reaşezat în matca tradiţională pe ţăranul navetist sau pe cel suspendat între oraş şi sat.

În final, cred că nu este o problemă cum să facem, nici cu ce să facem să renască forţa creativă a gospodăriei ţărăneşti şi a ţăranului gospodar.