Parliamentary debates

Domnul Ioan Vulpescu:

"Statutul lucrătorului cultural profesionist"

Trăim într-o Românie în care cultura trebuie să se afirme drept un pilon esenţial, în aceeaşi măsură în care îşi afirmă locul domenii precum sănătatea şi educaţia. Cultura trebuie să fie privită nu ca un lux, ci ca un drept fundamental, iar aceasta începe prin a asigura drepturile şi recunoaşterea celor care contribuie zilnic la ea.

Este evidentă nevoia unui act normativ care să reglementeze statutul profesioniştilor din domeniul culturii. Dacă vrem cultura să continue să fie o forţă vie şi vibrantă în societatea românească, trebuie să asigurăm un teren fertil pentru dezvoltarea şi afirmarea acesteia. Pentru aceasta, este esenţial să oferim stabilitate şi recunoaştere profesioniştilor din acest domeniu. Cu toate acestea, introducerea acestui statut în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă a generat o accelerare nejustificată în procesul legislativ. Aceasta nu numai că a limitat oportunităţile pentru o dezbatere publică cuprinzătoare şi echilibrată, dar a lăsat, de asemenea, multe întrebări fără răspunsuri satisfăcătoare din partea iniţiatorilor legii. Este esenţial ca astfel de decizii să fie luate cu grijă, cu o analiză atentă şi cu o dezbatere publică extinsă, astfel încât toate vocile să fie auzite.

Cu toate defectele ei, această legislaţie marchează totuşi un prim pas important. Prin această lege, începem procesul esenţial de definire şi consolidare a drepturilor, responsabilităţilor şi protecţiei profesioniştilor din domeniul culturii. Cu ajutorul şi implicarea tuturor părţilor interesate, putem să dăm naştere unui statut al profesioniştilor din cultură care să fie cu adevărat reprezentativ şi benefic pentru toţi cei implicaţi. Trebuie să abordăm cu seriozitate şi angajament critica şi sugestiile venite din partea societăţii civile şi a profesioniştilor din domeniul cultural şi să rămânem deschişi la îmbunătăţirea continuă a acestui act normativ.

Este responsabilitatea noastră, a Legislativului, să ne asigurăm că această lege nu numai că respectă, dar şi încurajează şi susţine dezvoltarea carierei lucrătorilor culturali în România, garantând în acelaşi timp că sectorul cultural îşi poate îndeplini rolul vital şi valoros în societate.

Sunt convins că, cu timpul, vom putea analiza şi evalua impactul real al acestei legislaţii şi să identificăm domeniile care necesită îmbunătăţiri şi ajustări. Doar aşa vom putea dezvolta şi consolida un statut robust şi eficient pentru personalul nostru cultural, care să reflecte şi să sprijine nevoile şi aspiraţiile acestora în mod adecvat.