Parliamentary debates

Domnul Constantin Galan:

"15 februarie - Ziua internaţională a copiilor bolnavi de cancer"

Ziua internaţională a copilului bolnav de cancer este celebrată în fiecare an pe 15 februarie pentru 250.000 de copii cu cancer depistaţi anual la nivel mondial.

Cancerul la copil este o boală rară, reprezentând numai 2% din numărul total de cancere. Conform statisticilor publicate de Confederaţia Internaţională a Organizaţiilor Părinţilor cu Copii Bolnavi de Cancer (ICCCPO) în România, anual 500 de copii sunt diagnosticaţi cu cancer. În funcţie de specificul bolii, rata de vindecare este cuprinsă între 30 şi 60%. Circa 70% dintre toate cancerele sunt vindecabile dacă sunt diagnosticate şi tratate dintr-un stadiu incipient.

Medicii oncopediatri avertizează că simptomele cancerului pot fi deseori interpretate ca boli obişnuite vârstei copilăriei.

Informaţiile zguduitoare apar în primul Registru Naţional al Cancerelor la Copil realizat vreodată în România. Raportul unei organizaţii neguvernamentale arată că sunt tot mai multe situaţiile în care boala este depistată în stadii terminale. În asemenea cazuri, majoritatea micilor pacienţi se sting la un an după diagnosticare. Dacă trec de acest prag şi de următorii patru ani, rata de supravieţuire este de 70%, cu nouă procente mai mică decât media europeană.

Rata mare a mortalităţii este efectul letal al problemelor din sistemul medical: diagnosticarea târzie, tratamentul întrerupt de lipsa aparaturii sau a citostaticelor şi lipsa de personal.

Este necesară o bună colaborarea a instituţiilor medicale locale şi regionale cu ONG-urile şi cu comunitatea locală pentru ca cei mici să beneficieze de controale preventive, dar şi de tratamentele adecvate atunci când sunt diagnosticaţi cu cancer. În plus, copiii salvaţi de această cumplită boală trebuie ajutaţi să se integreze în societate şi să urmeze parcursul unei vieţi normale, lucru deloc uşor având în vedere experienţele dramatice la care au fost supuşi. Comunitatea trebuie să dea dovadă de toleranţă şi înţelegere, să fie deschisă pentru a-i accepta pe copiii care trec prin astfel de traume, în aşa fel, încât urmele bolii să nu îi izoleze şi să nu îi condamne la condiţia de "exclus din societate".

Victoria împotriva cancerului nu poate fi declarată dacă nu sunt şterse sau diminuate urmele trecerii prin această situaţie şi dacă respectivii pacienţi nu sunt redaţi unei vieţi normale, acordându-li-se şansa să funcţioneze normal şi să aibă o viaţă împlinită.