Parliamentary debates

Domnul Ioan Vulpescu:

"32 de ani de la Revoluţia Română din 22 decembrie 1989"

Am ales ca temă a declaraţiei politice de azi Revoluţia Română. Uităm prea adesea sau ignorăm cu metodă cauzele care au generat Revoluţia Română. Ca urmare, îi trecem cu vederea pe aceia care s-au gândit la viitorul României şi care au acţionat pentru schimbarea unei stări de lucruri cu care, credeam noi, la momentul Revoluţiei, nu ne vom mai întâlni. Se pare că păcătuim prin optimism.

Dorinţa de libertate, de respect al drepturilor cetăţeneşti a însoţit, în varii forme, istoria umanităţii. Este în ADN-ul ei. De aceea Revoluţia a devenit inevitabilă în România, atunci când toate celelalte mijloace de schimbare a stării de lucruri au eşuat. Nimeni nu-şi doreşte schimbări violente, pentru că, fie şi subconştient, există conştiinţa costurilor violenţei. România a plătit aceste costuri, din cauza elitelor sale politice, care, chiar şi după standardele sistemului totalitar, nu şi-au respectat obligaţiile faţă de cetăţeni. Da, Revoluţia a început ca o amplă manifestare a nemulţumirii sociale. Dar şi această nemulţumire era, în fond, o invitaţie la o schimbare politică fundamentă, în care drepturile şi libertăţile cetăţeneşti să fie puse pe primul loc.

Dacă puterea comunistă ar fi acceptat dialogul cu cei care îşi manifestau nemulţumirile în stradă, poate că erau evitate pierderile de vieţi omeneşti. La Timişoara se conturase, după 15 decembrie 1989, un program al schimbării de sistem, program care merită amintit şi reamintit permanent, pentru că el vorbeşte despre noi, despre acea Românie profundă pe care mulţi politicieni o ignoră şi acum. Aduc omagiul meu lui Ion Marcu şi Claudiu Iordache, lideri ai mişcării sociale de la Timişoara, oameni cu demnitate şi verticalitate morală, recent plecaţi dintre noi.

Ca şi în anul revoluţionar 1989, şi acum lumea este la o răscruce, semn că schimbările începute atunci nu au fost finalizate, că tentaţia totalitară se reanimă, că democraţia este în regres, peste tot în lume, că drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sunt relativizate şi tot mai des încălcate.

Revoluţia Română trebuie să fie permanent un reper şi un memento pentru politicieni, care au obligaţii şi responsabilităţi ce nu sunt facultative. Sacrificiul românilor care au dispărut în lupta cu rămăşiţele regimului totalitar nu a fost în zadar. Moştenirea lor trebuie respectată şi apărată. Lupta pentru libertate este o datorie permanentă a fiecăruia dintre noi.