Parliamentary debates

Domnul Emil-Marius Paşcan:

"România se află la o răscruce majoră..."

Tocmai am aniversat 101 ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. România pe care şi-o doresc românii este o ţară integrată de facto şi de jure în Uniunea Europeană. Este o ţară membră a spaţiului Schengen şi parte a zonei euro. Suntem o ţară pe care o dorim respectată, asupra căreia să nu mai existe îndoieli privind existenţa statului de drept şi a domniei legii. Atunci când vom atinge aceste deziderate, vom reprezenta o voce puternică în Europa. Sper că acest moment nu este prea departe.

România plăsmuită de înaintaşi şi dorită de concetăţeni este o ţară modernă, cu şcoli care să ofere o educaţie înaltă viitoarelor generaţii, cu spitale moderne şi dotate, care să-i trateze corect şi eficient pe cei aflaţi în dificultate. România mea este o ţară cu o infrastructură dezvoltată care să fie bază a unei economii competitive.

Nu ne cere nimeni să ieşim cu puştile, cu baionetele la înaintare, dar trebuie să construim acele autostrăzi care le-au fost promise repetat românilor:

Autostrada Unirii (Târgu Mureş - Iaşi - Ungheni) - şi, din păcate, de la promulgarea Legii, pe care PMP a iniţiat-o în urmă cu un an, s-au făcut prea puţine lucruri.

Autostrada Ploieşti - Braşov - Târgu Mureş;

Autostrada Piteşti - Sibiu - parte a Coridorului IV pan European;

Autostrada Nordului (Vama Petea - Satu Mare - Baia Mare - Dej - Bistriţa - Vatra Dornei - Suceava);

Autostrada Estului (Ploieşti - Buzău - Galaţi);

Drumul expres Piteşti - Craiova.

Sunt doar câteva dintre marile proiecte necesare pentru infrastructura României.

România noastră trebuie să fie şi un spaţiu al toleranţei şi al iubirii aproapelui, dar şi al păstrării tradiţiilor naţionale şi al valorilor creştine strămoşeşti pentru care mulţi dintre înaintaşii noştri s-au jertfit. Unitatea în Diversitate - sintagma de pe frontispiciul construcţiei europene unitare - înseamnă că suntem diferiţi şi trebuie să ne respectăm şi acceptăm reciproc. Asta nu înseamnă că trebuie să fim toţi la fel.

Avem datoria să nu uităm că ţara noastră nu este întreagă. Faţă de momentul pe care îl sărbătorim atât de cuvios şi frumos cu fiecare dată de 1 Decembrie, România a pierdut din trupul său sfânt partea dintre Prut şi Nistru. De Ziua naţională, mai mult decât oricând, trebuie să spunem tare că Basarabia este pământ românesc şi fraţii noştri de peste Prut vorbesc, gândesc şi simt româneşte.

Ar fi mare păcat ca, într-un asemenea moment de concordie şi acalmie politică pentru cinstirea Zilei naţionale, să nu ne asumăm ca veritabil proiect de ţară Reîntregirea Naţională. Și avem două căi prin care putem să atingem acest deziderat: 1) Un act politic al ambelor state prin care să-şi asume că sunt una şi aceeaşi ţară; 2) Sprijinirea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană şi unirea sub această mare umbrelă de civilizaţie şi cultură europeană. În oricare dintre variante avem datoria ca, într-o manieră asumată şi fără echivoc, să sprijinim forţele pro-româneşti şi pro-europene de la Chişinău, care se luptă pentru păstrarea direcţiei corecte a ţării lor.

Salut pe această cale disponibilitatea noului Guvern de la Bucureşti de a înfiinţa o Agenţie pentru Relaţia cu Republica Moldova şi sper că sprijinul pentru Basarabia se va manifesta şi în plan economic, dar şi cu sprijin logistic şi de resursă umană calificată, care să ajute la depăşirea perioadei grele cu care se confruntă Chişinăul.

Nu aş vrea să închei acest capitol al românilor din afara graniţelor fără să vorbesc despre necesitatea unui sprijin real şi pentru comunităţile româneşti din Serbia (mai ales pentru românii din Valea Timocului), din Ucraina (unde au loc epurări pe criterii etnice), din Ungaria şi Bulgaria. La fel cum sper să continuăm pe drumul reformelor legislative pentru a le permite de o manieră şi mai clară celor care trăiesc în Diaspora din Vestul Europei să se implice în viaţa ţării lor natale.

Închei această alocuţiune invocând cuvintele marelui nostru poet ardelean, George Coşbuc, care descria astfel menirea unui luptător în poezia "Lupta vieţii", lupta pentru România fiind şi asumarea programatică, identitară a PMP:

"Nimic nu-i mai de râs ca plânsul/ În ochii unui luptător./ O luptă-i viaţa; deci te luptă/ Cu dragoste de ea, cu dor./ Pe seama cui? Eşti un nemernic/ Când n-ai un ţel hotărâtor./ Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,/ Te lupţi pe seama tuturor".

Este un îndemn la acţiune, împotriva lamentărilor şi a scuzelor de complezenţă. Noi, cei care iubim România, avem datoria să construim cea mai bună ţară posibilă. Și vreau să vă încredinţez, în numele Partidului Mişcarea Populară, că nu vom pregeta nicio clipă să punem toată munca noastră în folosul acestei naţiuni.

Dumnezeu iubeşte România şi avem datoria ca şi noi să facem la fel. La mulţi ani români, la mulţi ani România!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!