Parliamentary debates

Domnul Ştefan Muşoiu:

"Dependenţa privind unele aplicaţii, cât şi cea faţă de gadgeturi trebuie diminuate!"

Nu cunosc câţi dintre dumneavoastră şi dintre români aţi auzit de termenii "nomofobia", "vibraţia fantomă" şi "textafrenia" şi ce anume definesc aceştia. Surprinzător, ei sunt toţi conexaţi, în special, cu telefonul mobil, ce a dezvoltat o serie de reacţii fizico-psihice, specifice omului modern, dar şi cu alte gadgeturi din dotarea noastră.

Nomofobia sau "NO MOBILE PHONE PHOBIA" denotă frica de a rămâne fără telefonul mobil sau imposibilitatea folosirii lui, cât şi cea privind potenţiala neputinţă de conectare la mediul online. Potrivit psihologilor şi psihiatrilor, din ce în ce mai multe persoane ajung să experimenteze sentimente de anxietate şi stres, uneori chiar adevărate atacuri de panică, însoţite de simptome fizice precum durere în piept, respiraţie greoaie, palpitaţii, transpiraţie şi tremur din pricina acestor tipuri de insecurităţi. Dincolo de aceste manifestări fiziologice extreme, şi în opinia multor oameni, acest device ar fi sursa unui confort psihologic, generat de permanentul acces la informaţii şi la socializare. Din acest considerent, mulţi dintre noi ne luăm mobilele oriunde mergem şi ne verificăm de mult prea multe ori aparatele. Unii fac acest lucru convulsiv, inclusiv în situaţii cu potenţial extrem de periculos, cum ar fi şofatul. Un alt fenomen modern, asociat cu utilizarea prelungită a telefonului mobil, este cunoscut sub denumirea de "vibraţie fantomă" sau "learned body habit", caracterizate prin senzaţia că mobilul vibrează sau sună când, în realitate, nu se întâmplă acest lucru.

În completare, mai vine şi o altă tulburare comună, provocată de dependenţa de telefon, textafrenia. Aceasta este o combinaţie între halucinaţiile auditive şi amăgirea pe care o trăieşte persoana care crede că a auzit un ton de mesaj, fără a primi vreun sms real, sau care are senzaţia că aude tonul unuia, chiar dacă are telefonul pe modul silenţios.

Aşadar, din aceste situaţii rezidă că utilizarea mult prea frecventă a telefonului pentru accesarea diverselor informaţii sau aplicaţii conduce către tot felul de capcane, definite printr-o terminologie nouă, exhaustivă prin pluritatea de sensuri. Dar nu despre etimologii vreau să vă vorbesc astăzi, pentru că acestea nu provoacă niciun rău nimănui, ci doar ne încarcă vocabularul cu alte definiţii, oferite pentru situaţiile neprevăzute cu care am ajuns să ne confruntăm.

În schimb, ţin să subliniez linia fină între utilizarea normală, sănătoasă, a telefonului mobil şi cea patologică. O altă demarcaţie la fel de dificil de sesizat pentru tineri, oamenii foarte ocupaţi sau persoanele înaintate în vârstă o reprezintă cursa întinsă de aplicaţiile manipulatorii. Acestea găzduiesc şi distribuie fel şi fel de conţinuturi îndoielnice, de la sfaturi eronate de viaţă, nutriţie, orientare politică şi până la instigări formulate în baza deformării voite a adevărului istoric sau chiar a evenimentelor în desfăşurare.

La fel ca şi dumneavoastră, dragi români şi dragi colegi, de câţiva ani încoace tot aflăm despre copii care au ajuns să se sinucidă în urma incitării lor către aceste gesturi extreme de către alţi utilizatori ai unor aplicaţii sau de către inteligenţa artificială. Pe deasupra, cred că aţi auzit, deja, de cazul colegului nostru, medicul europarlamentar PSD, Tudor Ciuhodaru, căruia i s-au generat nişte false mesaje video, dar foarte convingătoare, prin intermediul inteligenţei artificiale. Ulterior, acestea au împânzit Internetul, fiind redistribuite prin diverse aplicaţii populare. Este un atac făţiş la o carieră medicală de succes, dar şi la un parcurs politic de invidiat. Poate că mulţi dintre noi ne gândim că nouă nu ni se poate întâmpla aşa ceva. Ba da! Ceea ce s-a instrumentat acum şi la noi reprezintă o repriză scurtă de antrenament al unor detractori. Iar peste câteva luni, când ne aşteaptă atâtea rânduri de alegeri, cu toţii am putea ajunge în asemenea situaţii ingrate, dificil de demontat prin lipsa unor instrumente legale clare, deci şi de depăşit fără prejudicii de imagine.

Dacă s-ar lua o decizie internă privind interzicerea sau restricţionarea anumitor aplicaţii, imediat ar izbucni un scandal naţional din cauza unei aşa-zise forme de cenzură impusă de guvern. Din acea clipă, opozanţii de serviciu ar uita instantaneu de toate dependenţele şi efectele negative pe care le determină telefoanele şi multe dintre aplicaţiile lor şi s-ar concentra să convingă pe toată lumea indecisă doar despre cum n-am mai putea nici măcar respira fără această versatilitate amplă a mobilelor. Nu mă pronunţ sub nicio formă împotriva gadgeturilor, ci sper doar la o utilizare generală a lor cât mai înţeleaptă, moderată şi doar cu finalităţi clare şi constructive!

De asemenea, salut faptul că Parlamentul European analizează un proiect de lege care obligă companiile să îşi construiască aplicaţiile în aşa fel încât să provoace mai puţină dependenţă. Se urmăreşte interzicerea folosirii trucurilor care îi fac pe utilizatori să ţină telefonul în mână mai mult timp. Potrivit proiectului de lege, algoritmii, care lansează automat videoclipuri, ar putea fi interzişi. De asemenea, dezvoltatorii vor trebui să dezactiveze notificările în mod implicit, utilizatorii urmând să le activeze ei. Aproape toate aplicaţiile au notificări implicite, în prezent, iar videoclipurile pornesc automat pe Facebook, TikTok, Instagram etc.

Mai mult, la nivelul Uniunii Europene, aplicaţiile ar urma să afişeze obligatoriu un avertisment special, în cazul în care utilizatorul a stat pe platformă timp de 30 de minute consecutive. Expunerea de motive a acestui proiect evidenţiază că aplicaţiile "care creează dependenţă" afectează concentrarea atenţiei şi dezvoltarea creierului încă de la o vârstă fragedă, iar pe termen lung pot avea un impact negativ asupra unor generaţii întregi. Şansele acestor norme sunt destul de mari să fie bine primite de către cetăţenii comunitari. Şi asta pentru că, potrivit cercetărilor sociologice, peste 86% dintre europeni consideră că reţelele sociale sunt dăunătoare pentru sănătatea mintală. 62% dintre ei au declarat că se gândesc la ştergerea conturilor personale de pe unele reţele sociale. Aceste date confirmă generalizarea dilemei dacă ataşamentul faţă de telefon este doar un fenomen al secolului al XXI-lea sau o dependenţă reală care chiar ne schimbă, influenţează, ameninţă sau, în cele mai nefericite cazuri, curmă vieţile.

Dar noi, la nivel naţional, continuăm, din nefericire, să trecem cu vederea aceste neajunsuri principale. Conform unui raport recent, anul trecut, în România, existau peste 26 de milioane de conexiuni mobile, ceea ce înseamnă 135,6% raportat la populaţia ţării.

Îmi exprim dorinţa ca, indiferent de forma finală a reglementărilor pentru acest tip de petrecere a timpului, dar şi de momentul intrării lor în vigoare, să ne concentrăm mai mult ca să facem cu toţii distincţia clară între folosirea eficientă a telefonului şi a aplicaţiilor şi modul patologic de utilizare a lui.

Se profilează din ce în ce mai pregnant că este neapărată nevoie să ne aducem permanent aminte că, dincolo de smartphone, şi viaţa reală e frumoasă şi mult mai autentică, la fel şi cea personală, dar şi cea politică!