Parliamentary debates

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Ziua mediului 2014. Obiective şi provocări ale României"

În calitate de susţinător şi promotor al protecţiei mediului şi dezvoltării durabile în România, dar şi de membru al Comisiei pentru mediu şi echilibru ecologic, doresc să transmit mesajul meu privind ziua mediului, atât activiştilor de mediu din România şi partenerilor străini, cât şi reprezentanţilor din administraţia publică ce activează în aceste domenii.

Într-un fel, urarea clasică la mulţi ani are o rezonanţă specială atunci când vorbim de aniversarea preocupării pentru mediul natural şi pentru protecţia sa, care este în mod fundamental o preocupare pentru viitor. Îmi doresc să avem înţelepciunea de a da substanţă acestei urări şi de a acţiona astăzi pentru a avea timp de mulţi ani de acum înainte un viitor.

Analizând stadiul politicilor pentru mediu şi practicilor de mediu din diverse state, observăm cu uşurinţă cum ele reprezintă un indicator al nivelului de dezvoltare şi de civilizaţie al societăţii respective. În esenţă, este un indicator al nivelului de respect pentru mediu şi, implicit, pentru om.

Provocările şi oportunităţile sunt diverse. În România, principala oportunitate este bogăţia imensă de resurse naturale de care beneficiem, iar principala provocare este să înţelegem cât de necesar este să le protejăm şi, mai ales, faptul că dezvoltarea durabilă nu este un concept lipsit de conţinut. În mod special, cred că prioritatea este utilizarea eficientă a resurselor, din perspectiva protecţiei mediului. Apreciez că risipa şi distrugerea resurselor este, încă, punctul nevralgic în România. În ansamblu, aceste provocări indică în opinia mea faptul că nu suntem suficient de avansaţi în domeniul protecţiei mediului, problema resurselor fiind unul din primii paşi în existenţa unui mediu sănătos şi în dezvoltarea durabilă.

Spre exemplu, al şaptelea Program de acţiune pentru mediu al Uniunii Europene (EAP7), adoptat în toamna anului trecut, are 9 obiective prioritare, din care primele două sunt: 1) protejarea, conservarea şi ameliorarea capitalului natural al Uniunii; 2) trecerea Uniunii la o economie verde şi competitivă cu emisii reduse de dioxid de carbon şi eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor. Vedem, aşadar, cum ierarhizarea obiectivelor ilustrează inclusiv paşii sau nivelul de dezvoltare în privinţa protecţiei mediului. Abia printre ultimele obiective se numără aspecte mai complexe ale politicilor de mediu, cum ar fi creşterea eficacităţii Uniunii în abordarea provocărilor în materie de mediu şi de climă la nivel internaţional.

În România, avem în mod egal mari probleme cu poluarea, în multiplele ei forme, fiind departe de o economie sau de o administraţie verde. Dar până să atingem aceste standarde, mai este mult.

Problema resurselor face, de altfel, obiectul preocupării Uniunii Europene chiar în acest an, Agenţia Europeană de Mediu anunţând pentru 2014 concentrarea pe modul în care sunt utilizate resursele. La rândul său, EAP7 enunţă clar principiul precauţiei, principiile acţiunii preventive şi remedierii poluării la sursă ca piloni ai acţiunilor viitoare.

Mă voi referi la unul din aspectele care ilustrează cel mai bine, în opinia mea, problematica resurselor în România, pornind de la prevenţie, la conservare şi apoi la eficienţă în utilizare. Domeniul energetic este cel care ne poate arăta - gândindu-ne la viaţa cotidiană - cât de mult risipim, cât de puţin suntem orientaţi către un consum raţional, către protejarea resurselor, cu atât mai puţin către regenerarea lor. Repet, viaţa de zi cu zi, ca cetăţeni, ca angajaţi în administraţie sau ca observatori ai zonei economice oferă un tablou clar pentru oricine, fără a fi specialist.

Spre exemplu, în ceea ce priveşte energia regenerabilă, România a înregistrat recent o serie de succese de apreciat. Astfel, la începutul anului 2014, 24% din consumul de electricitate provenea deja din energii regenerabile, o ţintă iniţial stabilită de UE pentru anul 2020. În 2013 am asistat la o creştere a capacităţii proiectelor de energie regenerabilă cu 82%, iar într-una din zilele de la începutul lunii mai 2014, parcurile fotovoltaice au generat peste 500 de MW de energie electrică, aceasta fiind una dintre cele mai mari producţii înregistrate până acum în România. Atingerea acestor cote se datorează politicilor de stimulare a acestor sectoare, în special eolian şi solar. Însă acum există voci care susţin că a fost o dezvoltare poate nesustenabilă, că s-a investit prea mult unidirecţional. Nu pot aprecia cu exactitate pertinenţa uneia sau alteia dintre abordări. Cunosc însă potenţialul României în zona de biomasă - prin existenţa unui sector agricol vast şi prin resursele de care dispunem în sectorul forestier.

În domeniul biomasei intervin două probleme care, din nou, ilustrează bine modul deficitar în care ne tratăm resursele naturale.

Pe de o parte, situaţia din domeniul agricol, unde avem 14 milioane de hectare de teren generând milioane de resturi agricole produse anual, dar şi suprafeţe extinse încă necultivate. La fel, avem 7 milioane de hectare de păduri, care trebuie curăţate anual de resturi. Aceste deşeuri pot produce energie verde, iar noi le aruncăm.

Pe de altă parte, reuşim ca prin politicile şi investiţiile deficitare să transformăm resurse regenerabile în resurse neregenerabile. Pădurile din România sunt lăsate să moară din cauză că nu sunt alocaţi bani pentru împăduriri, pentru protecţia lor corespunzătoare din punct de vedere silvic şi din cauza tăierilor masive, fie ele legale, dar fără pic de respect pentru mediu, fie ilegale. Nu avem o strategie naţională pentru una din cele mai valoroase resurse pe care le avem, nu doar în ceea ce priveşte producţia de energie, dar privind echilibrul de mediu, în general. Aş aminti aici doar rolul pădurilor în combaterea poluării, în condiţiile în care emisia de dioxid de carbon este un laitmotiv al politicilor de mediu. După cum spuneam, departe de a fi capabili să combatem probleme mai complexe, cum ar fi efectele unei economii care poluează masiv, noi distrugem şi resursele care ne ajută în mod natural să avem un mediu mai sănătos.

Da, recunosc, mi-aş dori ca de ziua mediului să dezbatem probleme la un nivel mult mai avansat, măcar aşa cum se întâmplă la nivel european. Să discutăm despre propunerile de ecologizare a bugetului Uniunii în contextul cadrului financiar multianual 2014-2020, dar şi a celui naţional sau despre locurile de muncă verzi, dar nu în proiecte de cercetare, ci în politici naţionale. Pare un lux să abordăm aceste teme, în condiţiile expuse mai sus. Dar am totuşi speranţa că, aşa cum am îndeplinit şi noi un obiectiv al UE 2020 cu mulţi ani înainte, vom putea să avem o economie mai verde sau un buget naţional construit inclusiv din perspectiva mediului, înainte să fim efectiv obligaţi de realitate să o facem.