Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Florian Udrea şi se pregăteşte domnul deputat Şandor Tamaş.

Da, am greşit, domnul Neculai Popa, scuzaţi!

Domnul Neculai Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Înainte de a începe prezentarea declaraţiei politice, aş vrea să vă supun atenţiei, domnule preşedinte, acea rugăminte exprimată şi de alţi deputaţi, nu numai din opoziţie, dar şi de la putere, şi anume ca ora de prezentare a acestor declaraţii politice să fie în jur de ora 12, atunci când este prezentă şi presa şi atunci când sunt prezenţi şi colegii noştri.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Îmi permiteţi atunci să intervin aci, să dau răspunsul foarte pe scurt. Există o prevedere regulamentară în acest sens şi pentru ca să se schimbe ora aceasta, trebuie modificat paragraful respectiv din regulamentul nostru. Există o iniţiativă legislativă în acest sens, care va fi analizată împreună cu alte legi şi dacă va trece prin plenul nostru, atunci va deveni regulă schimbarea acestei ore.

Vă rog.

Domnul Neculai Popa:

Alianţa pentru România şi-a propus, prin programul său, să urmărească în plan economic modul în care se derulează procesul de privatizare şi restructurare.

Din evaluările făcute de specialiştii noştri rezultă că din punct de vedere cantitativ, sub aspectul numărului de societăţi comerciale privatizate, procesul de privatizare în acest an are o derulare apreciabilă. Astfel, în ultimele luni se înregistrează un ritm de privatizare săptămânal de 35-40 de societăţi comerciale.

Cu toate acestea, considerăm că procesul de privatizare în România este lipsit de orice direcţie strategică, absolut necesară, el desfăşurându-se mai mult la voia întâmplării şi nu pe baza unui sistem bazat pe rigorile legislative şi transparente. În acest fel, se ajunge la privatizări făcute în pripă, în care subevaluarea societăţilor comerciale este evidentă, ea putând genera nu numai pierderi mari pentru economie, dar şi implicaţii de ordin penal.

Iată de ce, considerăm total neinspirată măsura Guvernului impusă prin ordonanţe în primăvara acestui an de a scoate FPS-ul de sub controlul Curţii de Conturi în probleme privind privatizarea.

Facem precizarea că în Polonia, Curtea de Conturi are competenţe mult mai mari la verificarea privatizării şi în ce priveşte alegerea investitorului asupra procedurilor de privatizare, constatând dacă privatizarea s-a făcut în spiritul legii. Ne oprim pe scurt asupra unor aspecte privind modul defectuos în care se derulează privatizarea în România.

În primul rând, considerăm că existenţa alături de FPS a mai multor ministere creează paralelisme, suprapuneri, dificultăţi de ordin organizatoric în coordonarea procesului de restructurare şi privatizare.

Cele două instituţii importante ale economiei, FPS-ul şi Consiliul pentru Reformă, sunt în situaţia de a intra într-un blocaj total, datorită conflictului tot mai acut între conducătorii acestora, Sorin Dimitriu şi ministrul Ulm Spineanu, cu consecinţe lesne de înţeles pentru succesul reformei.

În al doilea rând, aducem în discuţie inconsecvenţa existentă în deciziile guvernamentale referitoare la modul de valorificare a privatizării întreprinderilor. În ultima perioadă, ne confruntăm cu o avalanşă de ordonanţe ce vizează modificarea Legii nr.58/1991 şi a Legii nr.55/1995. Una din aceste ordonanţe este Ordonanţa nr.59/1997 în jurul căreia s-au purtat foarte multe discuţii, legate de virarea la bugetul statului a 70% din valoarea pachetului de acţiuni deţinut de FPS supus vânzării. O asemenea prevedere va reprezenta pentru unitatea respectivă un adevărat naufragiu, pentru că se elimină în totalitate posibilitatea retehnologizării ei.

În al treilea rând, ne referim la neluarea în considerare a valorii patrimoniului întreprinderilor în procesul de stabilire al preţului de vânzare al acesora. Au fost situaţii când valoarea patrimoniului a fost majorată artificial la solicitarea FPS-ului şi de aici lipsa eventualilor ofertanţi pentru cumpărare. Un exemplu elocvent în acest sens poate reprezenta evaluarea spaţiilor comerciale, unde s-a stipulat 70 000 de lei pe acţiune, faţă de 25 000 de lei, cât a fost iniţial, situaţie imperfectă, pentru că nu s-a ţinut cont de puterea de comercializare şi de amplasare a acestora.

Tot aici putem critica lipsa de implicare a statului în soluţionarea problemelor existente la nivelul societăţilor comerciale, lăsând rezolvarea acestora numai pe seama agenţilor economici, lucru greşit interpretat, pentru că patronii acestor agenţi economici nu sunt managerii, ci FPS-ul, care are obligativitatea să le eficentizeze, să devină competitive şi după aceea să le supună procesului de privatizare. Ceea ce se întâmplă în momentul de faţă, prin lichidarea şi decapitalizarea acestora, nu face decât să le scadă valoarea lor reală, vânzându-le pe mai nimic oferanţilor, la preţurile oferite de ei.

În al patrulea rând, ne facem datoria de a semnala îngrijorarea pe care o manifestă populaţia din Transilvania (am primit semnale concrete din judeţele Mureş, Alba, Cluj, Bihor, Satu Mare), privind intenţiile statului ungar de a focaliza investiţiile în România în special în Transilvania, îndeosebi în sectoare cunoscute ca fiind strategice, cum ar fi agricultura, alimentaţia, silvicultura, comercializarea produselor petroliere. Astfel, din cele 1.800 de societăţi cu capital integral ungar sau mixt existente pe teritoriul României, peste 95% sunt amplasate în Transilvania. Nu vrem să dăm o conotaţie naţionalistă acestui fenomen, dar ne facem datoria de a supune atenţia celor interesaţi această situaţie, în vederea evaluării ei obiective.

Vă mulţumesc.