Parliamentary debates

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Marian Ianculescu.

Se pregăteşte domnul deputat Nicolae Leonăchescu, de la P.R.M.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marian Ianculescu:

Vă mulţumesc, domnule peşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pădurile României au cunoscut în timp un regres spaţial considerabil, de la circa 79% din teritoriu, câte existau în jurul anului 1820, la numai 27% din teritoriul ţării, cât ocupă în prezent, procent cu mult inferior celui necesar asigurării unui echilibru ecologic stabil.

Agresiunea asupra pădurilor ţării a avut de-a lungul timpului intensităţi diferite, cea mai dramatică situaţie înregistrându-se în perioada interbelică, în care mai mult de 1,5 milioane hectare de pădure, în majoritate situate în zone de dealuri şi coline, au fost transformate, din motive electorale, în izlazuri comunale şi păşuni sau terenuri pentru agricultură.

Consecinţele despăduririlor pe mari suprafeţe din acea perioadă, ca şi cele de dată mai recentă, generate de modul defectuos de aplicare a prevederilor Legii fondului funciar, nr. 18/1991, se resimt şi astăzi, când aproape în toate zonele de deal şi coline ale ţării, unde suprafeţe întinse de pădure au fost defrişate, au început să alunece la vale dealurile, cu case cu tot, inundaţii catastrofale să se producă cu o frecvenţă şi o intensitate din ce în ce mai mare, generând şi pierderi de vieţi omeneşti, pe lângă alte pagube materiale, iar fenomenele de secetă, în special în zonele de câmpie, deficitare în păduri, contribuie la scăderea alarmantă a producţiei agricole şi dezvoltării durabile rurale.

Pe oamenii noştri politici, aflaţi acum la putere, nu-i interesează aceste lucruri. Maniera în care aceştia procedează în materie de păduri, din nou din motive pur electorale, dovedeşte lipsă de discernământ şi de solidaritate cu viitorul ţării, acţionând invers de cum ar trebui în mod logic acţionat. Se grăbeşte să privatizeze pădurile cât mai repede, fără să existe create instituţiile statului, care să ofere garanţia sigură a protejării pădurilor, care ar urma, în continuare, să se privatizeze, ca şi cum nu ar fi suficient exemplul oferit de mai mult de jumătate din cele circa 400.000 hectare de pădure deja retrocedate în proprietate, ca urmare a aplicării Legii nr. 18/1991, care au fost defrişate, iar restul se află într-un stadiu avansat de degradare, fără să se planteze un arbore în loc, contribuind astfel să se depăşească în agresivitate asupra pădurilor perioada interbelică.

Atragem atenţia că recenta Ordonanţă dată de Guvernul României referitoare la reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional constituie un paleativ şi în acelaşi timp un paravan în spatele căruia să se poată acţiona în continuare pentru distrugerea pădurilor României.

Se confirmă astăzi, şi în cazul silviculturii, că după noiembrie 1996, ţinta de atac a noii puteri a fost şi este orientată cu predilecţie spre sectoarele economiei naţionale care-şi desfăşurau activitatea cu profit.

Cel mai elocvent exemplu îl constituie întreprinderile mici şi mijlocii, care contribuiau cu peste 54% la crearea produsului intern brut şi care, după decembrie 1996, în proporţie de peste 80% au fost falimentate.

Acelaşi scenariu este pregătit de noua putere, instalată prin fraudă morală în noiembrie 1996, şi pentru ramura silviculturii.

De la zeci de miliarde de lei profit, care se constituia venit la bugetul statului, ne plângem că nu avem resurse bugetare!

În prezent, se află în pragul colapsului şi cu restanţe pe mai multe luni la plata salariilor şi cu un atac fără precedent în istoria silviculturii române, la adresa corpului silvic care, de-a lungul istoriei, şi-a adus o contribuţie remarcabilă la gestionarea durabilă a pădurilor.

Ne întrebăm retoric: cui prodest? Sau se acţionează din neştiinţă, ca să nu mă exprim cu un cuvânt mai dur, dar mai aproape de adevăr.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.