Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul Mihai Baciu, se pregăteşte domnul Anghel Stanciu.

Domnul Mihai Baciu:

Cred că i-am luat pâinea de la gură lui Anghel Stanciu, că se pare că avem aceeaşi temă, dar sunt convins că va nuanţa cum se cuvine chestiunea.

Onoraţi colegi,

Deşi împlinirea unui an de la preluarea puterii de către PSD ar impune un bilanţ, nu intenţionez ca în declaraţia mea să fac un rechizitoriu, fie el şi sumar, al politicii generale a Guvernului. Vreau numai să trag un semnal de alarmă asupra unei situaţii extrem de grave, care decurge din politica economică şi socială generală a actualului Guvern. Este vorba despre problema căldurii şi a apei calde menajere în unul din marile oraşe ale României, care este Iaşiul.

Mai întâi, câteva cifre. Iaşiul are o populaţie stabilă de 345.795 de locuitori, după recensământul mai vechi – acum cred că sunt ceva mai mulţi, la care se adaugă un mare număr de studenţi, veniţi din toate colţurile ţării, precum şi numeroşi cetăţeni români, chiar şi străini, fără domiciliu stabil, dar care locuiesc în Iaşi, ceea ce ridică populaţia permanentă a oraşului la aproximativ o jumătate de milion. Anul acesta, întrucât iarna a venit şi mai devreme ca în alţi ani, problema furnizării căldurii şi a apei calde pentru locuinţe în sistem centralizat a devenit mai gravă ca niciodată.

Fără îndoială că o parte a răspunderii pentru această situaţie dramatică o putem găsi la nivel local. Pe de o parte, există anumite disfuncţii în gestionarea domeniului de către companiile furnizoare, aşa-numitele CET şi RADET. După cum la fel de adevărat este că reţeaua de distribuţie este învechită, depăşită moral şi fizic. Pe de altă parte, există şi un mare număr de rău-platnici, dar mulţi dintre aceştia, pur şi simplu, nu au cu ce plăti.

Cauza principală, însă, a dramei celor care îngheaţă în case şi nu au un strop de apă caldă se află în politica economică generală a Guvernului, precum şi în politica particulară, a aceluiaşi Guvern, care priveşte domeniul în chestiune. La nivelul lunii noiembrie a anului în curs, cheltuielile .pentru încălzirea unei locuinţe în Iaşi au înregistrat următoarele valori: pentru o camer㠖 459.940 de lei; pentru două camere – 919.880 de lei; pentru trei camere – 1.379.820 de lei; iar pentru patru camere – 1.839.760 de lei.

La Iaşi, preţul gigacaloriei este de 754.000, fără t.v.a., foarte mare, în raport cu venitul mediu al locuitorilor oraşului. Este greu de înţeles de ce acest preţ a fost umflat atât de mult, în condiţiile în care preţul petrolului brut pe piaţa mondială a scăzut sensibil.

În acest an, necesarul de bani pentru RADET, pentru RADET Iaşi, evident, este de 130 de miliarde, din care nu sunt acoperiţi decât 50 de miliarde de lei. Bugetul local, asupra căruia Guvernul actual a aruncat o mulţime de sarcini, fără a-i asigura şi mijloacele necesare, nu poate asigura sub formă de ajutoare băneşti pentru căldură decât 40% din valoarea facturii RADET. Numai 10% din blocurile de locuinţe ale Iaşiului sunt dotate cu contoare pentru energia termică, deşi în regulamentul de furnizare a energiei termice din 1994 se spune clare că: "Achiziţionarea şi montarea aparatelor de măsură pentru populaţie cade în sarcina distribuitorului". Dar acest distribuitor se află între Scylla şi Caribda, între datoriile mari ale unei populaţii, care nu are de unde să plătească, şi insuficienta subvenţie de la Guvern, care, deseori, este amânată de la o lună la alta.

Aşa se face că, în Iaşi, în ultimul an, au fost debranşate de la reţeaua de distribuţie a căldurii şi apei calde peste 4.000 de apartamente. În consecinţă, ne întoarcem la vremea lui Ceauşescu, mulţi oameni improvizând instalaţii de încălzire a casei la aragazul din bucătărie, cu riscul unor explozii distrugătoare, sau instalând sobe cu lemne şi coşuri de evacuare, care afumă blocurile, şi aşa, nevăruite de zeci de ani.

Instalarea de centrale termice de apartament, care este, între anumite limite, o soluţie, este accesibilă însă numai unui număr mic de familii, atât prin costul lor prohibitiv, cât şi prin costurile adiţionale şi birocraţia impusă de administraţia centrală şi locală.

Astfel, situaţia unui mare număr de familii din Iaşi este dramatică, din acest punct de vedere, iar uneori asistăm la adevărate tragedii, în care oamenii, îndeosebi din cartierele muncitoreşti, mor, pur şi simplu, de frig, în casele lor!

Cine e de vină? Fără îndoială că se pot da fel de fel de răspunsuri la această întrebare, fie tehnice, fie politice, fie de altă natură. Nu voi intra în amănunte, mai ales că presa ieşeană este plină de comentarii şi analize pe această temă, unele deosebit de pertinente (a se vedea, de exemplu, ziarele "Monitorul", "Ziua", "Evenimentul", "24 de ore", "Obiectiv" şi celelalte).

Îmi permit, deci, să formulez doar următorul raţionament: dacă într-o ţară ca România, mii şi mii de oameni îngheaţă de frig în case şi nu au un strop de apă caldă, oare, Guvernul nu trebuie să-şi regândească fundamental politica? Oare, cetăţenii noştri, care dârdâie de frig în case, nu au dreptul să se îndoiască de capacitatea celor care îl guvernează de a realiza obiectivele pe care ei înşişi le-au propus ţării în programul de guvernare? Eu ştiu că mulţi ieşeni gândesc deja în felul acesta, deşi încă mai speră ca Guvernul PSD să-şi facă datoria, pentru felul în care a fost împuternicit în 2000.

Ce vreau să mai adaug, în final? O nedumerire şi, să zic aşa, un fel de întrebare. Tot se publică fel de fel de sondaje de opinie, în care actualul partid de guvenământ apare la niveluri foarte înalte: 50-55%... Încât e de mirare: dacă oamenii mor de frig în case, dacă oamenii trăiesc în situaţii atât de grele, aproape insuportabile, e de mirare cum, totuşi, partidul de guvernământ, în sondaje, se bucură de asemenea apreciere?

Aici, ceva scârţâie! Oare, oamenii mai aşteaptă, în ultimă instanţă, ceva de la acest Guvern? Ori, pur şi simplu, sondajele acestea trebuie puse sub semnul întrebării? Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Constat că nu i-aţi luat pâinea numai domnului Stanciu, aţi vrut să mi-o luaţi şi mie, ca sociolog... Dar, oricum, o să-mi spun şi eu punctul de vedere vizavi de această temă interesantă.