Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Ioan Sonea. Va urma domnul Costache Mircea.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Pe diferite canale ne-au parvenit informaţii neliniştitoare cu privire la acţiunile concertate, iniţiate şi coordonate de Guvern, vizând destabilizarea actualei structuri cooperatiste.

Nu este suficient că în cadrul ministerului pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi cooperaţie o parte a personalului trudeşte din greu la elaborarea unor proiecte de ordonanţe de urgenţă care sfidează Constituţia şi bunul simţ economic, în timp ce proiecte de legi, atent elaborate, precum cea a cooperaţiei meşteşugăreşti, se pierd pe circuitul legislativ, sunt cheltuiţi inutil banii contribuabililor pentru rezultate iluzorii, fiind angrenate în aceste acţiuni importante resurse umane şi materiale, organe de control financiar, forţe politicieneşti şi aparţinând structurilor specializate în muncă informativă, în timp ce, la nivelul judeţelor, unii prefecţi mai zeloşi au trecut deja la implementarea măsurilor abuzive, de naţionalizare a unor spaţii din patrimoniul cooperatist.

Este de notorietate faptul că mişcarea cooperatistă are rădăcini istorice adânci în România, ceea ce nu a convenit regimului comunist şi nu convine nici astăzi anumitor persoane, ale căror interese sunt legate în primul rând de patrimoniul cooperatist.

În evoluţia sa, cooperaţia a trecut de la forme simple de asociere în mici ateliere meşteşugăreşti, la organizări de tip modern, în majoritatea judeţelor ţării găsindu-se platforme industriale, complexe de producţie şi prestări de servicii pentru populaţie, obiective create însă în exclusivitate din aportul micilor meşteşugari şi din fondurile proprii ale cooperativelor.

Să ne reamintim că, de-a lungul timpului, cooperaţia meşteşugărească a fost profund marcată de o serie de grave prejudicii generate de intervenţiile abuzive ale statului, care au constituit adevărate frâne în dezvoltarea ei: naţionalizarea în întregime a puternicului sector de construcţii, precum şi a celui de munci manuale şi expediţie în anii ‘52-’54; preluarea în întregime de către stat în anii ‘59-’62 prin patru hotărâri ale Consiliului de Miniştri cu caracter secret a circa 160 dintre cele mai puternice organizaţii cooperatiste şi a 1.500 de secţii de producţie şi unităţi de prestări de servicii, împreună cu un personal de peste 60 de mii de oameni, reprezentând peste 55% din valoarea mijloacelor fixe ale cooperaţiei meşteşugăreşti din acea perioadă, pentru care nu s-a obţinut niciodată o justă despăgubire.

Ne întrebăm de câte ori este necesar a fi învăţată democraţia? Doreşte, oare, domnul prim-ministru Adrian Năstase să fie reţinut de istorie ca un al doilea Chivu Stoica contra semnatarilor HCM-urilor mai sus-menţionate? Ne îndoim că minţile luminate de la Palatul Victoria, între care se află adevărate capacităţi în domeniul dreptului constituţional şi al relaţiilor internaţionale, nu intuiesc marele pericol pe care-l creează acţiunile agresive declanşate la comandă politică şi care atacă, în esenţă, proprietatea privată. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, de curând, însuşi domnul Romano Prodi s-a declarat, la Bruxelles, în cadrul Convenţiei cooperativelor europene, un adept şi un partizan al ideii de cooperaţie. Iar, la aceeaşi manifestaţie, preşedintele Comitetului Economic şi Social European a insistat pe ideea că poziţia guvernelor faţă de cooperaţie va constitui unul dintre elementele luate în calcul în procesul de aderare al statelor aflate pe lista de accedere în structurile europene.

Se încearcă astăzi, prin mai multe căi, prezentarea cooperaţiei într-o lumină nefavorabilă, cu argumentaţie care, de cele mai multe ori, sfidează regulile economiei de piaţă, aceasta fiind legată cel puţin aparent tocmai de anumite interese manifestate în plan patrimonial de avocaţii acuzării.

Privită cu o minimă obiectivitate, problema se pune, însă, de cu totul altă manieră. La nivel microeconomic, proprietatea deplină asupra patrimoniului implică ceea ce se numeşte gestiunea financiară reală, ce cuprinde totalitatea elementelor începând cu decizia de a proceda într-un fel sau altul la procurarea capitalurilor şi terminând cu decizia de a folosi după propria cumpănire rezultatele financiare ale activităţii depuse.

Din câte se pare, cele peste 23 de mii de miliarde de lei constituite de cooperaţia meşteşugărească sub formă de impozite şi taxe, între 1991-2001, calculul la preţurile anului 2001 venite să alimenteze un buget al cărui austeritate a devenit deja obişnuită, nu sunt suficiente.

Managerilor din cooperaţie li se cere acum să justifice comportamentul decizional şi caracteristicile gestiunii financiare interne a organizaţiilor pe care le conduc în domenii pentru care, în fond, nu există criterii de evaluare sau chiar dacă acestea ar exista, s-a dovedit într-o manieră vădit discriminatorie că nu se doresc nici măcar a fi aplicate egal pentru toţi operatorii economici de pe piaţa românească.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc şi eu.

Înainte de a-i da cuvântul domnului Mircea Costache, vreau să vă reţin atenţia că într-o jumătate de oră au fost doar 6 intervenţii. În ritmul acesta, doar 12 din cei 23 vor putea să-şi prezinte declaraţia, deci, mai multă concentrare în prezentarea declaraţiilor politice, vă rog.