Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Dinu. Va urma domnul Cornel Ştirbeţ.

Domnul Gheorghe Dinu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică este intitulată "Românii din Covasna şi Harghita, oprimaţi etnic în propria ţară".

În ultimul timp, în cercurile UDMR-iste se vântură cu fervoare ideea regionalizării ţării noastre şi, în acest cadru, reînvierea Regiunii autonome maghiare, cuprinzând judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, sub denumirea de "Ţinut secuiesc", şi, vezi Doamne, numai aşa va putea fi rezolvată problema minorităţii maghiare, deşi aceste judeţe dispun de pe acum de o largă reprezentare antiromânească la nivelul administraţiei locale.

Vom da numai câteva exemple de acţiuni antiromâneşti ale acestei administraţii: intensificarea demersurilor liderilor locali ai UDMR în vederea înlocuirii prefectului român de Covasna cu un prefect maghiar; dispoziţiile primarului municipiului Sfântu Gheorghe, Albert Almos, şi ale preşedintelui Consiliului judeţean Covasna, Demeter Janos, privind condiţionarea ocupării funcţiilor publice de cunoaştere a limbii maghiare în situaţii ce exced cadrului legal; încălcarea repetată în judeţele Covasna şi Harghita a normelor privind arborarea drapelului românesc; măsuri discriminatorii faţă de populaţia românească în ceea ce priveşte aplicarea Legilor fondului funciar, a reconstituirii dreptului de proprietate şi altele.

Recent, la Sfântu Gheorghe, aleşii locali ai UDMR din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş au decis înfiinţarea regiunii de dezvoltare "Ţinutul secuiesc", opţiune reconfirmată şi la şedinţa Consiliului reprezentanţilor UDMR ce a avut loc la Târgu Mureş în ziua de 5 aprilie 2003.

Tot la şedinţa Consiliului reprezentanţilor, conducătorii UDMR au declarat că vor cere şi revizuirea art.1 din Constituţie, care consfinţeşte dimensiunea naţional unitară a statului român.

Toate aceste acţiuni şi declaraţii ale liderilor UDMR, se pare în criză de imagine şi de susţinere în interiorul electoratului de etnie maghiară din România, arată că această organizaţie etnică tinde din nou să se radicalizeze şi să agite spiritele în Harghita şi Covasna, cu rezonanţă în întregul Ardeal, surprinzând din nou societatea românească.

O euroregiune pe criterii etnice vrea de fapt UDMR-ul pentru concetăţenii noştri maghiari, consolidată în primul rând de modificarea art.1 din Constituţia ţării, pe care o locuiesc şi dânşii. Aceasta, la cheremul a 5% din populaţia României, că tot se pune problema unui referendum pe aceste chestiuni.

Tupeul şi impertinenţa cu care se repun pe tapet chestiuni care lezează nu doar sensibilitatea tolerantă a majorităţii naţionale române, ci şi normele europene în domeniu sunt alimentate de negocierile perpetue şi sub semnul şantajului între UDMR şi PSD, unde spargerea regiunii de centru Braşov-Covasna-Harghita-Sibiu-Alba şi refacerea fostei Regiuni autonome maghiare Covasna-Harghita-Mureş pare să fie moneda de schimb.

În toată această zarvă creată de pretenţiile separatiste ale cercurilor UDMR-iste, este trecută sub o tăcere aproape totală situaţia limbii române şi a românilor trăitori în cele două judeţe, Covasna şi Harghita.

Relatarea apărută în presă a unui ziarist de la o publicaţie centrală, care alături de un grup de colegi s-au aflat la Miercurea Ciuc, este revelatoare. Aceştia au constatat cu stupoare că o parte din personalul din hotelul unde au fost cazaţi şi din restaurant nu vorbesc româneşte fie pentru că nu cunoşteau limba oficială a statului ai cărui cetăţeni sunt, fie pentru că pur şi simplu refuzau ostentativ acest lucru.

Ziaristul respectiv făcea comparaţie cu Statele Unite, unde este de neconceput ca un cetăţean al acestei ţări să nu cunoască şi să nu vorbească limba engleză, cu toate că şi acolo sunt mari comunităţi de hispanici, italieni, asiatici etc. Este de neimaginat, de exemplu, ca în Los Angeles, Cicago, Hawaii să se găsească un cetăţean SUA care să nu ştie limba oficială a ţării, indiferent de originea sa etnică, şi cei care lucrează cu publicul, inclusiv cei din magazine, hoteluri, restaurante, să nu folosească această limbă. În toate locurile publice - în şcoli, în marile şi micile hoteluri, în parcuri, în oficiile administrative se vorbeşte o singură limbă, limba engleză, şi nu este vorba de patriotism sau naţionalism, ci de normalitate şi de bun-simţ faţă de ţara unde s-au născut, de oamenii cu care vin în contact.

Un exemplu mai aproape de ţara noastră: în Germania, unde trăiesc peste două milioane de turci, nu este de închipuit ca aceştia să nu vorbească limba germană, chiar în cartierele unde aceştia sunt majoritari în relaţiile cu cetăţenii germani - în locuri publice, restaurante, cofetării, hoteluri, magazine. Numai la noi, în Miercurea Ciuc, Odorheiul Secuiesc, Sfântu Gheorghe, Gheorgheni, românul se simte străin în propria ţară. Cine este de vină? În primul rând, guvernanţii, care nu sunt în stare să impună respectarea Constituţiei şi legilor pe tot cuprinsul României, şi, nu în ultimul rând, aroganţa unei minorităţi care se consideră mai stăpână pe o parte a ţării şi refuză să vorbească şi să înveţe limba oficială a statului în cadrul căruia trăieşte, acuzându-i de şovinism şi intoleranţă tot pe români.

Situaţia românilor minoritari în judeţele Harghita şi Covasna nu constituie o preocupare pentru guvernanţi. Cele două judeţe nu există pentru ei decât ca o pată neagră pe hartă, un tărâm îndepărtat şi uitat, jenant prin problemele lui, o pacoste administrativă, la care şi miniştrii şi parlamentarii PSD sunt indiferenţi şi opacizaţi de un protocol cu UDMR plin de compromisuri nedemne.

Aşa cum s-a arătat la adunarea eparhială a Episcopiei Ortodoxe din Covasna-Harghita, ţinută la sfârşitul lunii martie la Miercurea Ciuc, se lucrează intens în cercurile politice UDMR-iste nu numai pentru reînvierea Regiunii autonome maghiare de factură stalinistă, ci şi pentru ştergerea a tot ceea ce este românesc în judeţele respective. S-a început cu învăţământul. La ora actuală, 30% din copiii români sunt învăţaţi de profesori maghiari chiar şi la şcolile româneşti. Elevii maghiari au fost incitaţi să nu îi accepte pe dascălii români, forţându-i să-şi dea demisia. Corpul didactic maghiar majoritar refuză dosarele profesorilor români pentru funcţiile de conducere în şcoli, indiferent de capacitatea lor managerială, preferând un director slab pregătit dar maghiar. Se practică peste tot separatismul în şcoli, şi rezultatele se văd.

Când intri în magazine sau restaurante, tinerii vânzători sau ospătari de etnie maghiară nu înţeleg ce doreşti dacă li te adresezi româneşte.

Discriminarea românilor s-a extins în toate sferele vieţii sociale. Spre exemplu, banii de la buget au fost repartizaţi exclusiv primăriilor din comunele maghiare. Preşedinţii consiliilor judeţene maghiari nu au repartizat nici un ban primarilor români.

Se face totul pentru ştergerea memoriei româneşti. Se reduce drastic numărul profesorilor de istorie din judeţele Covasna şi Harghita. Necunoscând limba maghiară, nu sunt angajaţi de inspectoratul judeţean. Mai mult, nu se alocă bani pentru săpături arheologice din zonă şi pentru conservarea monumentelor ce dovedesc vechimea şi continuitatea românilor, în timp ce cele secuieşti sau maghiare sunt îngrijite şi puse în evidenţă, ba chiar edificate noi monumente. Nenumăratele cetăţi dacice şi castrele romane rămân, astfel, necercetate şi dispar.

Iată de ce în aceste judeţe ar trebui ca, pentru români, să existe un singur partid, Partidul Românilor, şi nu 5-10 formaţiuni separate fiecare cu lista ei, pentru a nu se ajunge ca în aceste zone, unde românii sunt minoritari în ţara lor, la viitoarele alegeri să nu mai avem consilieri români.

De asemenea, este de luat în seamă că, nu odată, aceşti români uitaţi au spus ca viitoarea viziune a Constituţiei să ofere posibilitatea intrării în Parlament, indiferent de numărul voturilor a câte unui deputat şi a câte unui senator român pentru fiecare din judeţele Harghita şi Covasna.

Organizaţiile nonguvernamentale din zonă, liderii de opinie îşi exprimă îngrijorarea faţă de destinul românilor şi previn că, dacă nu se vor lua măsuri imediate din partea Guvernului, al statului şi instituţiilor sale centrale, în câţiva ani judeţele Covasna şi Harghita vor deveni eminamente ungureşti. Speranţele lor neînvinse sunt ca românii de aici să poată vorbi nestingheriţi limba română, să fie mândri că sunt români şi să-şi cultive libertatea, identitatea şi ca statul să susţină substanţial cultura românească, şcoala, biserica, presa, bibliotecile şi centrele de cultură româneşti, pentru păstrarea şi dezvoltarea identităţii româneşti în zonă, să fie receptivi în problemele lor şi să le rezolve prin toate mijloacele de care dispun.

Dumneavoastră, domnilor guvernanţi, ce speranţe aveţi în legătură cu destinul românilor şi ale românităţii în Covasna şi Harghita? Ce fel de ţară vreţi să conduceţi? Una în care miezul este antiromânesc? Eu, personal, alături de românii din zonă, sper că veţi întreprinde ceva pentru stoparea segregaţiei etnice, a xenofobiei, pentru instaurarea unui climat şi a unor relaţii normale între locuitorii acestor judeţe până nu este prea târziu.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.