Parliamentary debates

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul Popescu-Tăriceanu Călin. Aveţi microfonul, domnule deputat.

Domnul Constantin Anton Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pe fondul speculaţiilor şi al controverselor publice legate de telefonul de informare pe care i l-am dat procurorului general al România, Ilie Botoş, ţin să aduc în faţa Parlamentului României, ca autoritate supremă legislativă a ţării, unele elemente suplimentare prin care vreau să lămuresc condiţiile în care s-a desfăşurat această convorbire telefonică.

De ce o fac în faţa Parlamentului? Dintr-un motiv foarte simplu şi clar pe care doresc să-l subliniez. În baza principiului fundamental al controlului şi echilibrului reciproc al puterilor în stat, consider că Guvernul şi primul-ministru este responsabil, în primul rând, în faţa Parlamentului, a cărui autoritate o recunoaşte. Parlamentul este instituţia care controlează Executivul şi de aceea consider că numai în faţa Parlamentului trebuie să vin să dau aceste explicaţii lămuritoare.

Două premise. Prima este legată de scopul telefonului. Reafirm clar şi răspicat că am dat acest telefon în calitate de prim-ministru pentru a mă informa şi nu pentru a influenţa mersul anchetei. În conversaţia pe care am avut-o cu domnul procuror Ilie Botoş nu există nici un element care să justifice afirmaţia de imixtiune în actul de justiţie, lucru care este de altfel admis şi de domnul procuror general. Mai mult decât atât, există dovada clară că telefonul meu nu a influenţat în nici un fel mersul anchetei.

A doua premisă pe care vreau să o lămurim este legată de calitatea în care am dat acest telefon. Subliniez încă o dată că am dat acest telefon în calitate de prim-ministru al României şi nu în altă calitate. Potrivit art. 13 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, "Primul-ministru reprezintă Guvernul în relaţiile acestuia cu Ministerul Public". Ca atare, conversaţia are acoperire legală prin însuşi actul legal care reglementează activitatea Guvernului României şi a primului-ministru.

În al doilea rând, am dat acest telefon în calitate de vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Conform art. 14 din aceeaşi Lege nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, "primul-ministru este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi exercită toate atribuţiile care derivă din această calitate".

După cum ştiţi, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, potrivit legii, promovează strategia de securitate naţională a României care, la rândul său, menţionează în mod clar vulnerabilităţile economice la care poate fi supusă economia românească.

Datorită faptului că era implicată cea mai mare societate cu capital românesc în această dispută şi că existau semne clare de influenţare a mediului economic, de influenţare negativă a mediului economic, am considerat de obligaţia mea să mă informez în legătură cu acest caz.

Care este, de fapt, pe fond, obiectul acestei declaraţii? Vreau să clarificăm situaţia referitoare la telefonul dat procurorului general, în primul rând. Doresc să-mi asum responsabilitatea faţă de faptele reale, cred că este necesară depăşirea confuziei şi a tensiunilor artificiale, astfel încât să putem să concentrăm activitatea Guvernului pe priorităţi, şi, nu în ultimul rând, aş dori să valorificăm această situaţie pentru a consolida sistemul instituţional din România în vederea evitării, pe viitor, a unor incidente similare.

Permiteţi-mi, foarte pe scurt, să relatez ceea ce s-a întâmplat. În ziua de 26 mai, Dinu Patriciu este reţinut într-o manieră extrem de controversată de Parchetul General din România. Ţin să subliniez că, după numeroase ore de anchetă prelungită, nu exista nici un fel de informaţie publică, în această privinţă, furnizată de Parchetul General. Cu toţii am constatat atunci că a existat o preocupare pe care aş numi-o justificată în viaţa publică, în mass-media, la nivelul diferitelor instituţii, şi nu în ultimul rând în rândul colegilor mei din Partidul Naţional Liberal.

A doua zi, pe data de 27 mai, urma să plec într-o vizită oficială în străinătate. Reţinerea continua şi am crezut că este de datoria mea să fiu informat de la sursă şi ca prim-ministru să nu fiu obligat să apelez la surse de mâna a doua. Prin urmare, am sunat la procurorul general şi am subliniat că sun în calitate de prim-ministru şi nu doresc decât să fiu informat. La revenirea din vizita oficială din străinătate, pe care am efectuat-o, am primit imediat la sosire un telefon din partea preşedintelui ţării care m-a invitat la o discuţie la Cotroceni. Am stat cu preşedintele ţării într-o reuniune care a durat până la ora 1,00 noaptea. De ce am stat în această reuniune, de ce am purtat această discuţie? Pentru că amândoi împărtăşeam o preocupare faţă de situaţia creată. Vreau să subliniez că acest moment a fost un moment extrem de pozitiv în relaţionarea şi colaborarea cu preşedintele Traian Băsescu, fără să existe nici o altă interferenţă.

Ulterior, problema a fost redeschisă după ce Dinu Patriciu a fost eliberat ca urmare a unei decizii a instanţelor judiciare, pentru că o seamă de instituţii, pe care doresc să le citez, au intervenit cu declaraţii publice pe această temă. Delegaţia Uniunii Europene la Bucureşti avertiza, în mod indirect, asupra problemelor care se nasc din practica judiciară de acest gen. A intervenit, la vremea respectivă, Departamentul de Stat al Statelor Unite, am avut atitudini ale Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti, am avut numeroase luări de poziţie ale organizaţiilor neguvernamentale, dintre care citez, în primul rând, APADOR-CH. Nu în ultimul rând, presa, toată lumea, a calificat situaţia respectivă ca fiind un abuz.

Acestea sunt elementele care justifică preocuparea din acea zi, precum şi necesitatea transparenţei şi informării publice, care lipsea cu desăvârşire.

În sfârşit, în luna noiembrie din acest an, la începutul lui noiembrie, am asistat la relansarea incidentului şi transformarea lui într-un scandal, şi - subliniez - nu într-o criză. Doresc să nu ne ascundem după degete. Cel puţin eu nu sunt unul dintre cei care să încerc să mă ascund după degete.

Există o preocupare reală legată de grupurile de interese. Această preocupare este justificată. Dar există două căi de a aborda această problemă: prima, prin intrigă, scandal sau criză; a doua abordare este să fim preocupaţi să recunoaştem problema şi să încercăm să o tratăm cu responsabilitate.

Consecinţele, în primul caz, evident că vor fi întotdeauna tensiuni, confuzii şi blocaje. În al doilea caz, cred că ceea ce este important este să încercăm să depăşim trecutul şi să reuşim o consolidare instituţională.

Care ar fi concluziile?

Recunosc şi-mi asum în faţa dumneavoastră preocuparea pentru situaţia referitoare la reţinerea abuzivă a lui Dinu Patriciu şi la derularea în condiţii de legalitate a anchetei.

Nota bene, doresc să vă spun că o serie de prieteni apropiaţi mi-au sugerat că am comis o greşeală politică, pentru că m-am expus într-un mod, poate hazardat, la interpretări negative şi la calomnii şi care, oricum, acest telefon, după cum ştiţi, nu a avut efect.

Avem aici însă o situaţie paradoxală. Ce ar fi însemnat acest lucru? Să accept un abuz, datorită faptului că Dinu Patriciu este un om alături de care am intrat în politică şi am făcut politică începând din 1990? Deci, în acest fel, evitând să dau acest telefon, aş fi riscat să fiu blamat de colegii mei şi de întreaga clasă politică. Ar fi fost o discriminare şi ar fi fost o preocupare egoistă pentru propria imagine.

Vreau să vă spun că nu sunt acel om şi întotdeauna mă voi comporta aşa cum m-am comportat. Un abuz este oricând un abuz şi nu există nici o scuză pentru a tolera acest abuz.

Iar Dinu Patriciu, dincolo de faptul că am o relaţie, care este de notorietate, de prietenie cu el, este un om care a avut o modestă contribuţie la ceea ce este România democratică de astăzi. Vreau să vă spun că în ianuarie '90, pe parcursul anului 1990 şi 1991, când mulţi credeau că democraţia se face cu ajutorul minerilor pentru îndepărtarea opozanţilor politici şi curăţirea Pieţei Universităţii, el a fost unul dintre cei care au avut curajul să ia atitudine şi, cu alţi colegi liberali, să încercăm să promovăm o altă democraţie decât cea care se credea că este oportună la vremea respectivă.

Cu toţii am luptat pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului, dintre care nu ultima este dreptul la o justiţie corectă şi imparţială.

Din această perspectivă, vă spun că nu regret nici un moment că într-o situaţie de abuz a trebuit să fac uz de calitatea oficială, pentru a mă informa.

În final, solicit Parlamentului şi opiniei publice să ia în considerare toate faptele, fără omisiuni şi interpretări partizane. Dacă am fost cu Preşedintele Traian Băsescu împreună la Cotroceni, la solicitarea justificată a acestuia, de la ora 7 seara până la ora 1 dimineaţa, şi am discutat în deplin acord cu acesta despre caracterul spinos al cazului, aceasta este cea mai bună dovadă că amândoi eram preocupaţi şi, în acelaşi timp, nici nu am întreprins nimic pentru a influenţa cursul firesc al justiţiei.

Deci, vă pun întrebarea firească: unde sunt aranjamentele, unde este imixtiunea?

Am conştiinţa împăcată faţă de dumneavoastră, ca membri ai Parlamentului, faţă de Preşedintele României, faţă de Parchetul General, faţă de Guvern, faţă de Alianţa D.A. şi faţă de colegii mei din Partidul Naţional Liberal şi, nu în ultimul rând, pot să vă spun că am curajul să-i privesc în ochi cu exigenţă şi respect pe cei apropiaţi, pentru că aşa consider că trebuie să mă port întotdeauna.

Doresc ca acest lucru să se întâmple tuturor oamenilor politici din România, acum şi în viitor.

Pentru ca lucrurile să ia sfârşit într-un mod clar, legal şi constructiv, solicit câteva elemente.

În primul rând, solicit Serviciului de Telecomunicaţii Speciale să pună la dispoziţia C.S.A.T. înregistrarea convorbirilor telefonice cu Ilie Botoş şi Traian Băsescu din acea zi.

Solicit Consiliului Suprem de Apărare a Ţării să realizeze un raport asupra celor întâmplate în acele zile şi asupra faptelor care trebuie aduse la cunoştinţa opiniei publice.

În acelaşi timp, propun ca în C.S.A.T. să elaborăm în cel mai scurt timp un cod de conduită referitor la procedurile pe care reprezentanţii Puterii şi responsabilii instituţiilor centrale ale statului le vor respecta în situaţii critice, confuze, conflictuale sau de criză.

Vă mulţumesc foarte mult pentru timpul acordat şi pentru preocuparea pe care sper că o împărtăşiţi alături de mine.

Bună ziua! (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal şi Partidului Democrat)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.