|
Domnul Dumitru Bentu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Rămânem în sfera de interes pe care ne-o oferă activitatea prezidenţială, generatoare, în continuare, de subiecte. De aceea, declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Gardul". Primul aşa-zis raport al preşedintelui Traian Băsescu în faţa bucureştenilor, proiectat sub euforia câştigării referendumului din mai anul acesta, a eşuat lamentabil. În faţa a circa 800 aderenţi de circumstanţă, şeful statului a făcut un pas mic înapoi: un pas mic pentru el, un pas mare pentru România. A mizat şi de data aceasta pe o anumită capacitate nativă de a manipula mase importante de cetăţeni care să-l aprobe şi, mai ales, să-l urmeze. Şi-a luat, probabil, ca repere, două scene intrate în antologia umorului politic autohton: mult clamata şi nedovedita fraudare a alegerilor în 2004 - promovată ca din gură de şarpe şi lacrimile crocodiliene, vărsate pe umărul lui Stolojan, scos din cursa prezidenţială şi transformat de atunci într-un zelos susţinător al preşedintelui şi un om politic de pluton. Lovitura a îmbrăcat aspectul unei acţiuni de revendicare (cam exclusivistă) a unui simbol topografic şi nu numai - Piaţa Universităţii - şi a fost iniţiată de doi polaroizi de dreapta - preşedinţi ai unor formaţiuni politice, ce nu reuşesc să intre nici măcar în marja de eroare a sondajelor de opinie. Poate, cu acest prilej, a fost lansat un posibil brand politic "E. Miluţ". Deşi anemică şi amuzantă, manifestarea sau poate manifestaţia steagurilor galbene de la Arhitectură a reuşit să transmită totuşi o semnificaţie - bulversarea până la consternare a preşedintelui. Gurile rele (sau de ce nu, cele bune) spun că momentul raportului a fost sabotat deliberat chiar din interiorul PD; dovada invocată fiind extrem de modesta mobilizare a organizaţiilor acestui partid din Capitală şi din localităţile periurbane. Îndemnul lui Traian Băsescu ferm-mieros: "Bucureşteni din toată piaţa, treceţi gardul!" a rămas fără ecou. Vizibil derutat, a îngăimat ceva despre toţi românii care sunt buni, după ce tot domnia sa ridicase un adevărat zid al Berlinului între cei buni şi cei răi, între cei care fură şi cei care fie nu fură, fie nu au furat (destul) aflaţi, unde în altă parte, decât în Partidul Democrat. Spre cinstea ei, mica falangă ţărănistă a continuat să fluiere şi să scandeze cu patos: "Jos Băsescu!" S-a demonstrat că se poate în continuare şi împotriva preşedintelui şi, probabil, şi fără el. Capitalul de simpatie, edificat prin sacrificarea demnităţii funcţiei, coboară încet şi sigur. Rămâne ca tot mai mulţi cetăţeni să treacă gardul onestităţii şi să transforme Cotroceniul într-un palat "prea îndepărtat". Locul acestui adevărat siloz de inadecvare şi expresii licenţioase (vezi ultima "reproducere") este în altă parte - probabil pe petrolierul "Biruinţa". Mulţumesc.
|