Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Invit la microfon pe doamna deputat Leonida Lari Iorga.

Se pregăteşte domnul deputat Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Aveţi cuvântul.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Tema alocuţiunii mele priveşte situaţia acelor episcopii din Basarabia şi Bucovina care ne-au fost răpite după 1940 şi la care are pretenţie Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Alexei al II-lea.

Aşadar: "Scrisoare deschisă adresată Patriarhului Moscovei şi al Întregii Rusii, Alexei al II-lea".

Motto: "Scoateţi-vă mortul din casă".

În orice situaţie sau eveniment care are loc pe Terra, mă interesează, fireşte, Ţara mea, România, în care m-am născut, unde am sorbit din izvoare şi am mîncat întîia fărîmă de pîine. Totodată, însă, iubesc toate ţările şi toate neamurile. De ce?, s-ar întreba unii indivizi care nu recunosc nici ţările şi nici neamurile. Ce le-aş propune eu, un trist poet şi un trecător deputat: să recitească Biblia, deoarece Dumnezeu prin neamuri lucrează.

Ştiind postulatul biblic în ceea ce priveşte smerenia faţă de marii duhovnici care nu depind de naţie, ci de Bunul Dumnezeu, cu toată buna-cuviinţă a unei rasofore, cu îngăduire de la spiritul divin, îmi permit să spun următoarele: "Preafericite părinte Alexei al II-lea, Patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii, ascult-o cu o mare şi o veche plîngere şi pe creştina ortodoxă Leonida Lari Ioraga, fost deputat în Parlamentul URSS". Sînt sigură că nu m-aţi uitat, odată ce, după audienţa avută la Mihail Gorbaciov, mi-aţi zis, "Fiica mea, Gorbaciov iubeşte toate neamurile", într-o dulce şi frumoasă limbă română.

Vă rog, părinte, nu daţi nicidecum la o parte plîngerea mea, căci în cuprinsul epistolei mele e drama, mai bine zis genocidul săvârşit de regimul comunist sovietic asupra cetăţenilor români din Basarabia şi Bucovina, trimişi în Gulag după al doilea război mondial.

Şi, încă ceva esenţial, părinte, în tragedia dată nu este vorba de anumite naţiuni, fiindcă în Gulag au ajuns oameni din cam toate naţiunile, mai cu seamă oameni de valoare din intelectualitatea rusă, printre care şi marele scriitor rus Al. Soljeniţîn.

În tragedia aceasta, în vreo trei valuri de deportări - în 1945, în 1947 şi în 1949 - au fost ucişi oameni de spirit pentru credinţa lor în Dumnezeu, nu de aceea că erau chiaburi, că aveau averi.

Părinte Alexei, în revelaţiile divine pe care le aveţi, bănuiesc, cu învestitura Domnului, nu v-aţi întrebat vreodată că voi, ruşii, ţineţi un mort în casă? Mortul din Mausoleul Kremlinului, Vladimir Ilici Lenin?

Pe timpul bolşevismului sovietic triumfător, iată că s-a găsit un călugăr, fiul cunoscutului scriitor rus Leonid Andreev, care a scris "Pădurea rusă". Fiul scriitorului mai sus pomenit, pe nume Daniil Andeev, a fost primul om luminat care a spus clar şi răspicat în cartea sa "Trandafirul lumii" ("Roza Mira"): că bietul trup al lui Vladimir Lenin trebuie să fie dat pămîntului din care a provenit.

Nu înţeleg şi nu voi înţelege vreodată, ca Domnia Voastră, părintele Alexei al II-lea al Moscovei şi al Întregii Rusii, să nu recunoaşteţi pe acest om, Daniil Andreev, care în scurta sa existenţă pe pământ, între îngeri şi demoni, a avut o forţă imensă de clarvizionar! Din cauza mesajului său, vădit anticomunist, adică antidiavolesc, acest om, Daniil Andreev, a fost aruncat timp de 10 ani în puşcăriile comuniste. Şi, când ne gândim că a voit să-şi ajute neamul său! Cum anume? El, Daniil Andreev, ca şi precedesorii săi mari, cu puteri premonitorii - Vladimir Soloviov, Sfîntul Serafim de Sarov, Nicolae Berdeaev ş.a. -, este acel prim sol al luminii care a cutezat să vorbească despre mumia din Mausoleul Kremlinului. Iar neamul rus, să nu trecem cu vederea, este un neam însemnat de Dumnezeu, prin marii săi purtători ai cuvântului: Al. Puşkin, M. Lermontov, Al. Blok, S. Esenin, Ana Ahmatova, Marina Ţvetaeva, din care am tradus cu drag volume întregi.

Recunosc, iubesc marea cultură rusă, dar detest profund imperialismul rusesc! Frumos neam aveţi, părinte Preafericite Alexei al II-lea. Dar este cazul să spunem adevărul curat: poporul rus este un popor chinuit, adus la grele încercări metafizice de mortul din Kremlin, şi nu merită această soartă ingrată. Păi, cum vine asta, părinte Alexei? Vă închinaţi la o mumie păgînă, astfel coborând dreapta credinţă, religia ortodoxă la nivelul de până la venirea întîia a Mîntuitorului nostru, Iisus Christos?

Nu am absolut nimic cu religia egiptenilor, dar nu cred că e bine să-l jignim pe Mîntuitorul întregii omeniri, pe Fiul Domnului, venit pe Terra prin pură concepţiune.

Scoateţi-vă mortul din casă, părinte Alexei! Dreapta credinţă, ortodoxia, nu se închină la mumii, iar voi încă nu aţi scăpat de bietul mort, Vladimir Ilici Lenin, iniţial Vladimir Ulianov, calmîc de provenienţă.

Preafericite Părinte Alexei al II-lea al Moscovei şi al Întregii Rusii, mă uit la chipul senin al Domniei Voastre şi îmi amintesc o situaţie, aş zice, un deosebit eveniment istoric, între 21 - 25 decembrie 1989, exact pe atunci când statul român, în degringoladă, cerea ajutor armat din partea Imperiului Sovietic în agonie. Cum s-ar zice, două belele pe o ţară fără stăpîn.

Atunci, când Mihail Gorbaciov a anunţat că România cere ajutor armat de la URSS, am înlemnit în sala de şedinţă, am pierdut pentru o clipă darul vorbirii. Îmi ziceam în sine: Gheorghiu-Dej, de bine de rău, încîntîndu-l pe Nichita Hruşciov cu frumuseţile şi băuturile Patriei române, a scos trupele sovietice din România, iar acum, cu trădarea tovarăşului Iliescu, ne vin iarăşi trupe ruseşti pe teritoriile noastre ciopîrţite, făcute bucăţi-bucăţi?

Vrem noi sau nu vrem, însă trebuie ca în clipele de răstrişte ale omenirii să spunem adevărul nostru de creştini nu numai ai unei ţări, ci ai Universului. Adevărul, conform adevăratei istorii a României, sună aşa: cine a declarat ultimatum României în 1940, hrăpnăşindu-i teritoriile strămoşeşti, Basarabia cu tot Sudul ei şi Nordul Bucovinei? Cine a intrat cu puşca şi cu sabia în episcopiile şi eparhiile României? Cine a trimis peste un milion şi jumătate de cetăţeni români în temniţele siberiene, pe bărbaţii trecuţi de 16 ani, împuşcîndu-i în goana trenului?

Tot drumul din România pînă în Siberia e semănat cu oasele românilor scoşi din case în miez de noapte pentru a depopula provinciile istorice româneşti, pentru a pregăti locul colonizatorilor. Cine a vărsat sîngele poporului meu cu o încrîncenare diabolică? Nimeni altcineva decît reprezentanţii Imperiului Sovietic.

Domnia Voastră, părinte Alexei al II-lea al Moscovei şi al Întregii Rusii, cunoaşteţi foarte bine istoria tuturor ţărilor creştine, ba şi geografia lor, dar, îndeosebi, cunoaşteţi istoria şi geografia României, pentru că aţi studiat teologia la Bucureşti, şi cunoaşteţi, părinte, la perfecţie, limba română.

Am aflat acest lucru chiar din gura dumneavoastră. Aşa mi-aţi spus, după audienţa mea, la Mihail Gorbaciov. Sper să vă amintiţi, deşi e o amintire destul de dureroasă, cu ce ocazie am cerut pe atunci audienţă la preşedintele URSS. Era în ziua când a avut loc înmormîntarea unui şef al CC al PCUS, Mazurov. Şi totuşi, Gorbaciov m-a primit ca să stăm de vorbă, deşi întrevederea n-a durat decît un sfert de oră, căci preşedintele se grăbea la înmormîntare. Dar mi-a fost absolut de ajuns ca să-i spun cîteva fraze clare şi ferme: "Vă sfătuiesc, tovarăşe Gorbaciov, să cugetaţi adînc. Nu trimiteţi trupe sovietice în România, dat fiind faptul că Mişcarea de Eliberare şi Reîntregire Naţională din Basarabia este foarte puternică şi s-ar putea întîmpla o baie de sînge la Prut". Iar românii de-o parte şi de alta a Prutului sînt aceiaşi români, fac parte din acelaşi neam.

Era o problemă de viaţă şi de moarte pentru neamul românesc în acea perioadă. Dar, uite coincidenţă, bine organizată de serviciile secrete ruseşti. În timp ce în Parlamentul URSS, în decembrie 1989 se dezbătea Pactul Molotov-Ribbentrop sub preşedinţia fostului secretar al C.C. al PCUS, Al. Iacovlev, în România avea loc aşa-zisa Revoluţie, mai bine zis lovitură de stat ...

Domnul Ioan Oltean:

Mai scurt, vă rog.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Domnule preşedinte,

Mie, domnul Mircia Giurgiu mi-a oferit minutele sale.

Domnul Ioan Oltean:

V-aş ruga să vă apropiaţi de sfârşit, doamna deputat.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Mai am o pagină şi jumătate. Vă rog frumos, îngăduiţi-mi să închei. Este un text foarte serios, care priveşte soarta episcopiilor din Basarabia şi Bucovina.

Domnul Ioan Oltean:

Sunt de acord, dar mai există foarte mulţi alţi colegi care sunt înscrişi pe listele mele. Îmi cer scuze.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Mai daţi-mi voie la două minute, măcar.

Domnul Ioan Oltean:

Mai aveţi un minut. Vă rog foarte mult încercaţi să vă concentraţi.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Eu sînt foarte concentrată, dar totuşi este o problemă serioasă.

Domnule Mircea Costache, poate îmi dai minutele dumitale, te rog frumos.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna deputat, haideţi, aveţi două minute încă, şi vă rog frumos să încheiaţi.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Vă mulţumesc. Patria nu vă va uita!

Deci, unde am rămas, la lovitura de stat, pusă la cale de tov. Iliescu, tov. Silviu Brucan şi acoliţii lor, împreună cu KGB-ul sovietic.

Cît îl priveşte pe Al. Iacovlev, apoi el şi-a spălat cu ceva greşelile, căci a scris negru pe alb în masivul volum Cartea neagră a comunismului: "Fascismul a distrus peste 22 milioane de oameni, dar comunismul peste 99 milioane de oameni".

Naziştii au fost condamnaţi la Nurnberg, dar comuniştii - încă nu. Legea lustraţiei ar soluţiona măcar cît de cît compoziţia şi a Parlamentului României, dar foştii torţionari aflaţi în forul suprem al Ţării o amînă şi o amînă mereu.

Acum, părinte Alexei al II-lea, Vă arătaţi supărat, ba aş zice chiar mânios pe faptul că Patriarhul României, Prea Fericitul Părinte Daniel a dat curs cererilor enoriaşilor creştini din Basarabia şi Bucovina pentru reactivarea fostelor episcopii şi eparhii româneşti din judeţele istorice ale României. Ştim foarte bine despre care episcopii şi eparhii este vorba: Episcopia de Bălţi, fostă a Hotinului, Episcopia Cetatea Albă - Ismail, Episcopia Dubăsarilor şi a Transnistriei, în total vreo şapte la număr.

Dar să ne întoarcem la aşa-zisa Revoluţie. Situaţia era foarte gravă. În România cîştigaseră între timp kaghebiştii ruşi, plus securiştii autohtoni, vânduţi sistemului sovietic. V-a fulgerat, părinte, măcar o dată prin gând, care-i treaba cu teroriştii? Ştie toată lumea că peste 2.000 de maşini Volga şi Lada, deschise fiind graniţele României, au invadat ţara în decembrie 1989. Şi iată, aşa, s-a întâmplat masacrul: cu tehnică performantă, simulatoare, regie, mizanscene, cu tanchete şi cu împuşcături, aşa-zişii terorişti care nu se adresau celor din Consiliul Provizoriu, ci mulţimii folosite ca masă de manevră. Vai, ce asemănare izbitoare, părinte, cu Guvernul Provizoriu din 1917, când a fost ucis împăratul Rusiei, Nicolae al II-lea Romanov, cu toată familia sa, tot din "mila tovărăşească" a lui Vladimir Ilici Lenin.

Dar au trecut şi astea. Mulţi au murit fără vină, vinovaţii încă mai sînt pe globul pământesc, se mai plimbă prin parcuri şi, în necredinţa lor, nu-şi dau seama că este viaţă şi dincolo? Gîndirea lor fiind limitată, primitivă, aş spune, se rezumă la tîrguieli ieftine cu divinitatea, ceva de genul ăsta: "Hai, că am ucis copii, hai, că am ucis bătrâni şi la Bucureşti, şi la Tiraspol, hai, că am făcut un iad din ţara asta frumoasă şi generoasă, aflată între munţi şi mare, pre nume România. Dar Dumnezeu e bun şi iertător, mă va ierta şi pe mine, cu grelele mele păcate". Însă aceşti ucigaşi nu ştiu una, că până în a şaptea spiţă se plăteşte păcatul prin copii, nepoţi şi strănepoţi. Dumnezeu nu doarme cu capul pe o mănăstire. E scris în Biblie: iartă de 777 de ori câte 7 şi vei fi iertat. Da, aşa e scris. Dar îi priveşte pe cei cu frica de Dumnezeu. Iar oamenii conduşi de Satana în această lume perenă nu convin acestei prescripţii biblice, pentru că se fac a uita poruncile principale ale Domnului: nu ucide, nu fura, nu preacurvi, nu minţi.

Fireşte, providenţa divină, care a dat suflet fiecărui om, nu poate piere nici chiar în cei mai mari ucigaşi. Dacă în aceştia nu este ardere întru dreapta credinţă, cel puţin este o palidă pîlpîire până în clipa trecerii lor în altă lume. Să ne amintim de hoţul răstignit pe cruce alături de Iisus Christos, hoţul care, crezând în fiul Domnului, pe loc a şi fost mântuit. Nu există om care să nu-şi dea sama de păcatele sale. Să nu ne imaginăm, părinte Alexei al II-lea al Moscovei şi al întregii Rusii, că sacrificiul Domniei Voastre de păstor al neamului rus şi al întregii creştinătăţi nu e văzut în ceruri. Ba este foarte bine văzut. E destul să aprindem o lumânare pentru un suflet la un parastas şi lumina aceea minunată ajunge imediat la destinatar. Tocmai de aceea cutez, cu toată graţia divină ce mi s-a dat la naştere pe Terra, să vă rog, părinte, cu smerenie: lăsaţi episcopiile, eparhiile Basarabiei şi ale Bucovinei care se vor acasă, să revină acasă, sub oblăduirea Patriarhiei Române. E un drept al nostru, al românilor asupra acestor instituţii bisericeşti sacramentale, fondate în 1918, după Marea Unire. De ce voiţi să se calce în picioare dreptul românilor, părinte? E o eroare să glumim cu viaţa. Episcopiile şi eparhiile din Basarabia şi Bucovina sînt ale românilor, părinte, zidite pe teritoriile strămoşeşti, pe osemintele de două milenii ale românilor drept-credincioşi.

Chemarea Patriarhului României la raport la Moscova, pe 19 noiembrie curent, se aseamănă prin neîngăduinţă şi nedreptate cu o somaţie a fostului "CECA". Nu e bine şi deloc plăcut divinităţii să fie băgate chestiuni politice în treburile duhovniceşti. Ce însemnează politica? Un model de a convieţui în societate. Ce însemnează dreapta credinţă? O neasemuită comunicare incontinuă cu Tatăl sufletelor noastre, Marele Dumnezeu. Eu, părinte Alexei, de fapt, mai tare mă tem de Dumnezeu şi de îngerii săi decît de toţi aşa-zişii "puternici" ai acestei lumi. Pentru că aici, pe pământ, sîntem în trecere ca printr-o gară, pe cînd acolo, în măreţia eternităţii divine, vom fi totdeauna.

În încheiere, vă reamintesc, Preafericite părinte Alexei al II-lea, Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii, că m-aţi numit fiica Domniei Voastre într-o dulce, frumoasă limbă română. Am rămas şi în continuare fiică spirituală a Domniei Voastre şi, dacă am rămas, repet pentru ultima oară: scoateţi-vă mortul din casă, întru binele neamului rus!

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.