Parliamentary debates

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Are cuvântul reprezentantul celui mai frumos şi cel mai important judeţ al României, domnul Damian, vă rog frumos... Nu, Doamne, îmi permit aşa ceva? Sunteţi prietenul meu de atâţia ani de zile...

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Se pregăteşte din partea deputaţilor independenţi, domnul doctor Tudor Ciuhodaru.

Domnul Ioan Damian:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Oriunde v-aţi afla în această dimineaţă declaraţia mea politică se referă la un domeniu, sunt absolut convins, drag dumneavoastră, majorităţii dintre dumneavoastră - la domeniul sportului, şi se intitulează, nu ştiu dacă, până la urmă chiar sugestiv: "Sportul românesc - în mare suferinţă".

Nutresc convingerea că foarte mulţi dintre dumneavoastră stimaţi colegi, sunteţi mari iubitori ai sportului, acest fenomen social al planetei care înseamnă nevoia de sâmbătă şi duminică a săptămânii popoarelor.

Sportul românesc a fost (folosesc, din păcate, perfectul compus), dintotdeauna ambasadorul cel mai frumos şi performant al României în lume.

O întâmplare fericită face ca în actualul Parlament al României, să fi fost alese câteva personalităţi din această lume minunată a sportului: Senatorul Anghel Iordănescu, antrenorul secolului la fotbal, deputatul Marian Săniuţă, maestru emerit la volei, dar şi cel mai plăcut rostitor de slovă sportivă românească, inegalabilul Cristian Ţopescu, senator.

Ca unul care am reprezentat România, ca arbitru judecător de box, la şase ediţii ale campionatelor mondiale, patru campionate europene, la două ediţii ale jocurilor olimpice de la Sidney şi Atena, două cupe mondiale, dar şi zeci de turnee de categoria întâi, cu îngrijorare şi teamă mă întreb şi îl întreb pe domnul ministru Funeriu, de la educaţie, ce se întâmplă cu sportul României de azi, unde se va opri această cădere liberă în care se află acesta.

Nu vă voi enumera marile valori, fostele glorii sportive, din teama de a nu omite pe cineva şi pentru că sunt foarte multe nume imense, de la Nicolae Linca la Ivan Patzaichin şi de la Nadia Comăneci la Alina Dumitru, sportul românesc a făcut cunoscut într-un mod glorios numele României.

Pentru că trebuie să fim corecţi şi să recunoaştem că pentru întreaga lume, România înseamnă acum: Nadia, Ilie Năstase, Hagi, Bute, Drăgulescu sau Gabi Szabo, nu înseamnă Boc, Udrea, Funeriu, Ponta, Antonescu şi nici măcar Băsescu.

Anul 2011 va fi premergător Jocurilor Olimpice de la Londra, iar în funcţie de condiţiile create pentru pregătirea sportivilor, vor depinde rezultatele României la olimpiadă. Lipsa banilor, lipsa sălilor, a terenurilor, puţinătatea sponsorilor care nu sunt încurajaţi de o lege favorabilă, creează un orizont sumbru şi o mare lipsă de speranţă privind bilanţul sportului românesc la olimpiada londoneză. Nu sunt singurul care mă îndoiesc că de la Londra vom veni cu vreo medalie de aur.

Avem campionate mondiale, europene, calificări pentru jocurile olimpice şi este greu să ne descurcăm fără sprijinul Ministerului Educaţiei, prin intermediul Autorităţii Naţionale pentru Sport, condusă de fosta regină a semifondului mondial, doamna preşedinte Doina Melinte.

La recenta rectificare, sportul a fost uitat. Sperăm la puţini bani, ca suplimentare, la următoarea rectificare de buget. Pentru că, domnule ministru Funeriu, în zadar vom face rost de bani peste doi ani la data olimpiadei, dacă nu vom reuşi să ducem sportivii la turneele de calificare. Adică vom merge acolo doar delegaţie de oficiali.

Automat priorităţile trebuie să însemne sporturile olimpice chiar, dacă şi celelalte federaţii merită să fie respectate şi susţinute.

Fac un apel sincer şi călduros către dumneavoastră, domnule ministru Funeriu. Sunteţi un om tânăr, un spirit fin, cu o cultură aleasă şi nu cred că vă este indiferentă situaţia de acum a sportului românesc.

Aţi văzut lumea şi cunoaşteţi desigur ce importanţă acordă alte state sportului de performanţă.

Aceşti adolescenţi şi tineri care practică sportul de performanţă trudesc din greu fără sâmbătă, fără duminică şi, în unele discipline, fără copilărie. Despre alte renunţări nici nu vreau să mai amintesc, pentru că vă sunt cunoscute.

Şi încă ceva, sportul nu a avut şi nu trebuie să aibă culoare politică. Pe spatele tricourilor tinerilor sportivi români nu scrie nici PDL, nici PSD şi nici PNL, scrie întotdeauna România, iar atunci când drapelul nostru este înălţat pe cel mai înalt catarg, din nefericire foarte rar în ultimul timp, nu se cântă imnul niciunuia dintre partide, ci se intonează, printre lacrimile învingătorilor, imnul dulce al României.

Ajutaţi mai mult sportul, domnule ministru Funeriu, aşa cum zice românul "din toată sărăcia" pe care o cunoaştem şi pe alocuri chiar o înţelegem.

Vă mulţumesc pentru că m-aţi ascultat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, mulţumesc mult de tot.