Parliamentary debates

Domnul Silviu Nicu Macovei:

"Catedrala Mântuirii Neamului"

Suntem doar la câteva zile distanţă de unul dintre cele mai importante momente ale istoriei noastre ca popor creştin ortodox, şi anume sfinţirea Catedralei Mântuirii Neamului.

Bineînţeles, acest eveniment vital pentru sufletele noastre creştine nu va fi deloc întâmplător la sfârşitul acestui an special. Cu doar câteva zile înainte de sărbătorirea, la 1 decembrie, a 100 de ani de la Marea Unire, noi, românii, vom avea confirmat în faţa lui Dumnezeu proiectul nostru de construire a unui locaş de rugăciune şi regăsire.

De la începutul acestei declaraţii, vreau să fiu clar în ceea ce priveşte sprijinul meu ca român, dar şi ca parlamentar, pentru acest proiect grandios pentru care Patriarhia Română şi-a asumat o mare responsabilitate. Refuz să accept acele critici care, minimizând capacitatea acestui popor de a crea lucruri măreţe, neagă necesitatea construirii Catedralei Mântuirii Neamului. Nu îmi pot imagina un proiect cu o încărcătură simbolică mai mare, pentru a marca unitatea de neam, limbă şi credinţă creştin ortodoxă a românilor de pretutindeni. Să nu uităm aceste lucruri de nepreţuit. Neamul, limba şi credinţa sunt cele care au făcut posibil visul de sute de ani al tuturor românilor!

În data de 10 mai 1920, Regele Ferdinand, sub care s-a înfăptuit Marea Unire, rostea cuvintele care ar fi trebuit să ne fie călăuză de-a lungul multor decenii: "Suntem datori să ridicăm în Capitala tuturor românilor... Biserica Mântuirii Neamului ca simbol al unităţii sufleteşti a întregului neam...".

Ni se pare, poate, unora dintre noi, că o asemenea construcţie a apărut dintr-un gând fugar şi fără efort, cu resurse puţine şi fără dificultăţi. Dar să ne amintim că la câţiva ani de la cuvintele rostite de Regele Ferdinand, mai precis la 4 februarie 1925, a luat fiinţă Patriarhia Română. După întronizarea în scaunul patriarhal a lui Miron Cristea, imediat a fost constituită şi comisia care să se ocupe de planurile şi proiectul pentru noua Catedrală Ortodoxă în capitala României reîntregite. După îndelungi dezbateri, în anul 1929 a fost ales locul pentru construcţia catedralei. Pe 11 mai 1929, conform datinei, a avut loc sfinţirea locaţiei şi ridicarea unei troiţe. Din păcate, lucrurile s-au oprit aici, fiindcă au urmat anii crizei economice, anii războiului şi apoi anii comunismului.

După 1990, Proiectul Catedralei a fost readus în actualitate de Patriarhul Teoctist, atât spre cinstirea jertfei înaintaşilor pentru credinţă şi unitatea neamului, cât şi a jertfei pentru obţinerea libertăţii de sub comunism. Abia în 1999 se fac primii paşi concreţi, mai precis publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului privind amplasarea Catedralei Patriarhale.

Iată acum, după aproape 90 de ani de la sfinţirea locului, sub grija Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, promisiunea înfăptuitorilor Unirii de la 1918 va putea fi dusă la îndeplinire. În câteva zile, vom putea participa la slujba de sfinţire a acestei pietre de hotar pe harta spiritualităţii româneşti.

Sunt mândru că noi, românii de astăzi, am găsit puterea de a duce la înfăptuire pe parcursul vieţii noastre o promisiune făcută de înaintaşi, ca o datorie pentru viitor! Depinde doar de noi, de acum înainte, să fim vrednici de eforturile de aproape o sută de ani a Părinţilor Bisericii Ortodoxe Române, de a ne lăsa pentru veacuri o moştenire spirituală şi simbolică întruchipată de Catedrala Mântuirii Neamului!