Parliamentary debates

Domnul Sebastian-Ioan Burduja:

"Proiect de ţară transpartinic: «Hai acasă». România în care cei plecaţi să se întoarcă acasă"

Când cetăţenii unei ţări îşi fac bagajele şi pleacă peste hotare cu sutele de mii în fiecare an, este clar că avem o problemă. Nu este o problemă nouă a României, iar rezolvarea ei nu are o reţetă magică, o problemă socială şi economică ce merge dincolo de cifrele îngrijorătoare şi care are nevoie rapid de o abordare holistică. Soluţia are doi piloni importanţi, oprirea exodului şi sprijinirea repatrierii românilor.

Săptămâna trecută, am lansat, în social media, o provocare pentru milioanele de români din diaspora. I-am întrebat dacă s-ar întoarce definitiv acasă, în România, şi în ce condiţii.

Am primit aproape o mie de mesaje, iar cel mai mult m-au întristat nu cele în care am fost înjurat sau jignit, pentru că face şi asta parte din asumarea unei poziţii publice, ci cele, prea multe, în care oamenii mi-au spus că nu se vor mai întoarce acasă niciodată sau că îşi doresc, dar şi-au pierdut orice speranţă că în România va mai fi vreodată bine.

Am primit şi multe idei excelente, care trebuie incluse în orice plan de construire a României, din care nimeni să nu mai plece şi în care cei plecaţi să se întoarcă. Românii vor lucruri de bun-simţ, precum salarii şi condiţii de muncă decente, investiţii în educaţie, infrastructură, sistemul sanitar şi au şi destule propuneri concrete, cum ar fi construirea de rampe pentru persoane cu dizabilităţi sau amenajarea în locurile publice de locuri pentru schimbatul copiilor.

Cel mai simplu răspuns la întrebarea de ce pleacă românii din ţară este - pentru bani. Prin deducţie, acelaşi răspuns apare natural şi la întrebarea de ce s-ar întoarce românii. Dar lucrurile sunt mult mai complexe decât atât.

Românii din diaspora vor mai mult decât bani. Vor respect din partea statului român şi o calitate corectă a vieţii. Vor să dispară incompetenţii din funcţii publice, vor o administraţie onestă şi transparentă. Vor oraşe smart, spitale curate şi educaţie occidentală. Nu mai vor birocraţie, sistemul PCR - pile, cunoştinţe, relaţii - şi nici prăduirea banului public.

Fiecare dintre aceste răspunsuri poate fi detaliat. De exemplu, în educaţie nu este suficientă doar o reformă a programei şi sistemului. O propunere extrem de utilă, primită la postarea de acum o săptămână, este legată de crearea de grupe de acomodare pentru elevii întorşi acasă, unde să existe ore suplimentare de limba română. În mai toate răspunsurile am întâlnit şi un laitmotiv - meritocraţie, principiul oamenilor potriviţi la locul potrivit, în aparatul de stat şi nu numai.

Exerciţiul a avut rezultate similare cu un studiu sociologic, cu rezerva lipsei metodologiei. Oamenii au răspuns liber, fără constrângeri de şabloane şi fără cenzură.

Iar ideile diverse au un singur numitor comun, nevoia clară de a ne aşeza la masă şi de a identifica soluţiile rapide pentru ca aceşti români să poată veni acasă. Este greu, dar nu este imposibil. Iar următorul mesaj primit de la o româncă repatriată şi mai ales dorinţa de a citi mii de astfel de fraze similare, îmi confirmă că se poate: "Ne-am reîntors în România în urmă cu trei ani, după 15 ani trăiţi la Paris. Suntem cei mai fericiţi de alegerea făcută, încă mai simt acea emoţie în piept, că sunt acasă".

Stimaţi colegi de arenă politică, haideţi să lăsăm deoparte orgoliile, ambiţiile, bătăliile politice şi să construim drumul către casă al milioanelor de români de care avem atâta nevoie!