Parliamentary debates

Domnul Ioan Vulpescu:

Evenimentele de la sfârşitul săptămânii trecute, de la Bucureşti, readuc în prim plan o problemă care nu a primit un răspuns adecvat în timp, consumul şi dependenţa de droguri. Este o problemă care reflectă o multitudine de eşecuri, începând cu decizia politică, cooperarea instituţională, educaţia, sănătatea publică, politicile destinate adolescenţilor şi tinerilor. Trebuie să recunoaştem că, într-un soi de consens naţional, am preferat să ne prefacem că este o problemă fără importanţă, care nu merită prea multă atenţie, că e rezultatul unei alegeri individuale, nu are efecte asupra societăţii. Acest consens ipocrit nu ne face bine, dovadă fiind cele petrecute la festivalul "Saga" din Bucureşti.

Acum constatăm că prea mulţi, în România, au devenit consumatori de droguri, că traficul de droguri a devenit o adevărată industrie, în care sunt "angajaţi" inclusiv oameni din instituţii pe care statul le-a creat pentru a preveni şi a combate traficul şi consumul de droguri, că drogul a pătruns adânc în şcoala românească, şi o "structurează" mai vizibil decât reformele succesive din ultimele trei decenii.

Libertatea de a alege este o scuză facilă pentru lipsa de rezultate a politicilor publice în domeniu. Avem instituţii care sunt, practic, forme fără fond, ele nu reuşesc să dialogheze măcar una cu celelalte, nu mai vorbim de cooperare, nu există criterii de performanţă pentru analiza lor, nu sunt încadrate cu specialişti cu pregătire specială în domeniu, legătura lor cu cetăţenii şi cu societatea, în general, este superficială, asta când nu lipseşte total.

Ne place sau nu, ne aflăm în faţa unui eşec periculos al politicilor şi instituţiilor în domeniul prevenirii şi combaterii consumului de droguri. Este nevoie de o reformă radicală a domeniului, după analize serioase asupra funcţionării fiecărei instituţii din sistem, dar şi a cadrului legislativ asociat. Cea mai uşoară abordare, din punct de vedere politic, ar fi aceea a înăspririi pedepselor pentru traficul şi pentru consumul de droguri. Ar da satisfacţie de moment nemulţumirilor cetăţenilor. Dar ar schimba ceva cu adevărat? Am încercat asta în domeniul şi mai sensibil al circulaţiei rutiere. A scăzut numărul morţilor şi răniţilor de pe şosele, după înăsprirea pedepselor?

Represiunea este doar o parte a soluţiei. Trebuie să ne adresăm în primul rând cauzelor economice şi sociale care îi împing pe adolescenţi şi tineri să devină consumatori de droguri. Am tot auzit în ultima vreme "Ce tot atâtea politici pentru tineri? Să pună mâna să muncească! Punct!" Total greşit! Dacă e să criticăm ceva în domeniu, este felul în care sunt ierarhizate aceste politici şi accesibilitatea lor. Dar ele sunt parte a soluţiei pentru reducerea gravităţii şi a impactului social al consumului de droguri. Educaţia este al doilea volet al soluţiei, domeniul fiind sensibil, şi are nevoie de personal specializat, care să aibă impact asupra tinerilor.

Parlamentul trebuie să-şi asume partea lui de responsabilitate, şi să deschidă o dezbatere pe marginea legislaţiei în domeniu, pentru a o adapta realităţilor şi sfidărilor actuale.