Parliamentary debates

Domnul Ştefan Daniel Pirpiliu:

În luna iunie 2011, am semnat alături de alţi colegi o iniţiativă legislativă privind prevenirea violenţei şi abuzurilor sexuale asupra minorului, care a fost adoptată tacit de Senat, Camera Deputaţilor fiind forul decizional.

Potrivit acesteia, abuzul sexual asupra minorului care nu a împlinit 15 ani trebuie pedepsit, conform noului Cod penal, cu închisoarea de la 2 la 7 ani, sau de la 3 la 10 ani, atunci când minorul este rudă în linie directă, se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.

Elementul de noutate constă în introducerea unei pedepse suplimentare celor care recidivează în comiterea acestei infracţiuni, precum şi celor care comit un abuz sexual în forma agravantă, iar pedeapsa suplimentară se referă la "inhibarea pornirilor sexuale" prin metode chimice.

O altă reglementare se referă la monitorizarea prin GPS a persoanelor care deja şi-au ispăşit pedeapsa pentru pedofilie.

Instituirea acestor reglementări nu trebuie privită ca un tratament inuman, ci are scopul de a descuraja comportamentele deviante. Deşi termenul de "castrare chimică" poate părea aparent abuziv, în fapt, este vorba de administrarea unor medicamente recomandate de medici, care reduc libidoul şi exclud posibilitatea unui act sexual. Efectele acestui tratament nu sunt însă ireversibile. În plus, măsura se regăseşte în legislaţia unor ţări precum Polonia, Cehia, Federaţia Rusă, SUA, fapt ce denotă preocuparea statelor pentru crearea unui sistem legislativ omogen de protecţie a minorilor împotriva abuzului sexual.

De asemenea, pedeapsa suplimentară poate fi însoţită de tratament psihologic adecvat, în scopul prevenirii recidivei, dar şi pentru integrarea infractorului în societate, fără ca acesta să mai reprezinte o ameninţare.

În propunerea legislativă am arătat că sancţiunea se aplică în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, ce pot avea consecinţe grave atât pentru dezvoltarea fizică, psihică şi morală a minorului, cât şi pentru copiii ce s-ar putea naşte în urma acestor raporturi. Copiii care sunt maltrataţi au un risc crescut de a abuza alţi copii şi, mai târziu în viaţă, să-şi abuzeze proprii copii. De asemenea, ei au un risc crescut de a se implica în acte criminale, pe măsură ce trec anii. Ca adulţi, există o mare probabilitate ca ei să dezvolte probleme fizice şi emoţionale.

Atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional, exploatarea sexuală şi abuzurile sexuale comise asupra copiilor au luat proporţii îngrijorătoare, în special prin utilizarea tot mai frecventă a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor atât de către copii, cât şi de către infractori. Dat fiind aspectul internaţional al fenomenului s-a ajuns la concluzia că prevenirea şi combaterea lui necesită măsuri de cooperare internaţională.Astfel, România a ratificat Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, adoptată la Lanzarote, la 25 octombrie 2007, dar, în pofida acestui instrument juridic şi a multor altora, fenomenul se manifestă nestingherit, mare parte a abuzurilor sexuale comise asupra minorilor rămânând neraportate. Datele oficiale reflectă doar parţial amploarea unor asemenea forme de agresiune.

Cred că este nevoie în acest sens de o legislaţie dură şi de campanii susţinute la nivelul comunităţii, pentru că agresiunea sexuală este una dintre formele cel mai puţin vizibile ale violenţei. Intervenţiile trebuie făcute în scopul determinării mijloacelor de prevenire, a consecinţelor abuzului sexual asupra copilului, a semnelor de recunoaştere a acestuia şi a modalităţilor de intervenţie în astfel de cazuri.

În aceste condiţii, vă rog să contribuiţi nemijlocit la protejarea copiilor împotriva abuzurilor sexuale şi să daţi un vot pozitiv acestei propuneri legislative.