Parliamentary debates

Domnul Marian Ghiveciu:

"Se impune elaborarea unei strategii a cercetării agricole"

Cercetarea românească din agricultură a fost pusă pe baze moderne de marele om de ştiinţă şi patriot, academicianul prof.dr. Gheorghe Ionescu-Şişeşti. El a creat şi Academia care îi poartă numele astăzi. Moartea sa a fost grăbită de agresiunile pe care autorităţile comuniste le-au exercitat continuu asupra sa.

Discipolii săi, chiar în anii comunismului, i-au continuat opera, impunând cercetarea agricolă ca o necesitate obiectivă a dezvoltării agriculturii.

După 1990, cercetarea a fost mai întâi abandonată şi extrem de agresată, din exterior şi interior, şi iată unde a ajuns. Este clar că cercetarea, ca orice domeniu de activitate, trebuie acum supusă restructurării, pentru a se integra "noii ordini economice", până nu e prea târziu.

O ţară fără propria ei cercetare în agricultură nu poate să devină decât o "colonie".

Tunelul de intrare a speciei umane în "civilizaţie", "umanitate" a fost agricultura.

Lovitura dată cercetării agricole nu este una nevinovată, în necunoştinţă de cauză. Dimpotrivă! Privatizarea s-a prezentat ca o veritabilă caracatiţă în care s-au dat "tunuri" atât din interiorul, cât şi din exteriorul cercetării.

Reforma cercetării româneşti continuă să fie înţeleasă numai în forma ei distructivă. Reforma înseamnă progres, dezvoltare, şi nu distrugere.

Progresul şi dezvoltarea presupun soiuri autohtone rezistente la secetă, tehnologii moderne şi eficiente şi, înainte de toate, puţină dragoste pentru pământul şi ţara în care te-ai născut.

Se impune cu necesitate elaborarea pe termen scurt şi mediu a unei strategii sectoriale a cercetării agricole româneşti.